Doinel Grumezescu este unul dintre cei mai longevivi primari din judeţul Neamţ, fiind de peste 25 ani în acest fotoliu. De fapt, mai avem doar doi primari cu o asemenea performanţă. Primarul de de Bozieni şi Alexandru Drăgan, edilul comunei Taşca.
Cu Doinel Grumezescu am luat-o cătinel pe druml vieţii sale de primar la Bozieni, vreme de peste 25 de ani. O poveste frumaosă, presărată cu tot felul de momente, nu întotdeauna dintre cele mai plăcute. Aşa ca şi într-o viaţă de om.L-am rugat să arunce o privire în urmă şi să evoce ce-i vine mai iute în gând, prima imagine, prima amintire. „Dacă, la timpul de acum, m-aţi pune să refac ceea ce am făcut ca primar, ştiind câte am avut de pătimit în toată această perioadă, nu mi-ar mai trebuie primărie…Am 33 de ani de când lucrez la stat, din care peste 25 ani ca primar. Nu că nu mi-ar prinde bine o pensie la bătrâneţe ori că aş fi avut un job mai bun ca ăsta… Dar am îndurat şi foarte, foarte multe necazuri. Au fost perioade foarte grele. Repet: dacă mi-aţi oferi pe tavă funcţia de primar, cu capul de acum şi vârsta de atunci, n-aş mai accepata…Am traversat o perioadă foarte tulbure, iar eu la acea dată, fiind foarte tânăr, vă spun cu sinceriate că nu conştientizam ce şi câte or să treacă peste mine…”
Legea funciară mi-a mâncat 10 ani din viaţă…
Primul urgan din proaspăta sa viaţă de primar: aplicarea legeii funciare! Cu asta a dat mai întâi piept pe atunci tânărul edil Doinel Grumezescu. Că n-a fost simplu nici la Bozieni…”Au venit în valuri mari: fondul funciar, retrocedarea pământului şi a pădurilor, emiterea de titluri de prorietate. Am fost pus în situaţia să desfiinţez CAP-ul şi IAS-ul. Totul se succeda cu rapiditate, aproape că nu-mi dădeam seama ce se întâmplă. Nici nu auzisem, nu ştim de Prefectură, eram prea „crud” la vremea aia. Apăruse noi instituţii, prefectură, consiliu local, ca for legislativ înnfinţat în 1992. Până atunci, ca primar, eram singur. Dar, cel mai greu a fost tot cu legea funciară. Fondul funciar mi-a mâncat cel puţin 10 ani din viaţă. Dintr-o viaţă de om, nu neapărat de primar. Fondul funciar m-a îmbătrânit peste vreme cu cel puţin 10 ani. La acea dată, în anul 1991, aveam vârsta de 30 ani, primeam cererile de retrocedarea a terenurilor. Nu credeam atunci să mai apuc ziua să pot încheia aplicarea legii funciare, să dau pământurile şi pădurile înapoi la oameni, pe vechile amplasamente. Nu credeam că voi tremina vreodată…După cum nu credeam că mă va prinde bătrâneţea la primărie. Sunt bunic acum, am două nepoţele”…
La fostul IAS Cuci, au distrus şi au furat tot! Pagube de sute de miliarde lei vechi…
Primarul de Bozieni se gândea că n-o să apuce a termina aplicarea legilor funciare. A reuşit să termine, până la urmă. Şi nu doar legea funciară…Remarcă la care Doinel Grumezescu a sărit ca ars! „Ştiu unde bateţi! Nici nu vreu să-mi amintesc. Pentru mine, distrugerea fostului IAS Cuci este cea mai neferictă perioadă din viaţa mea. De meserie sunt agronom. În „epoca de aur” am lucrat la fostul CAP Bozieni, ca tehnician la acea dată. De acolo mi-am început cariera. Şi acum regret distrugerea investiţiilor făcute la fostul IAS Cuci. Erau în jur de 300 ha cu viţă de vie nobilă şi în jur de 200 ha de livadă intensivă.
Nu din cauza mea s-au întâmplat toate astea! În condiţiile apariţiei Legii fondului funciar, via şi livada nu puteau să existe în continuare. Lumea era disperată de a-şi căpăta fostele proprietăţi. Asta cu orice preţ! Au început să taie pomii şi viţa de vie, să distrugăt tot. Furia era de nemăsurat. Şi, cu toate astea, fostul IAS Cuci a rezistat până în anul 2000. După care a intrat în „moarte clinică…Prejudiciul a fost, la acea dată, de peste 100 miliarde lei vechi. Fără a vorbi de reevaluările „la preţul zilei”. Bani care s-au dus pe „apa sâmbetei”. Nimeni n-a fost tras la răspundere, n-a dat barem o declaraţie ori vreao semnătură…100 de miliarde lei vechi este o sumă pe care eu o fac la primărie în 50 de ani, din sursele proprii de venit…”
Au distrus şi au furat tot…
Ce se ascund în cele 100 miliarde lei, ca valoare a prejudiciului creat la fostul IAS Cuci, nu-i greu de presupus. Este vorba de investiţii mari, de multe bunuri irosite. Câteva ni le-a enumerat primarul Doinel Grumezescu: „Investiţiile s-au distrus toate, la fel şi canalizare subterană, via au lăsat-o în paragină, sârma şi spalierii i-au furat, i-au vândut. Terenurile au ajuns la privaţi, sunt lucrate în asociaţii, cu firme din Vaslui şi Bacău, dar şi locale. Terenurile moşiereşti s-au retrocedat în limita a 50 ha pe autor deposedat. S-a dat şi 50 hectare de livadă ori vie.”
Acum, nici că mai recunoşti locul de altădată. Terasele pentru vie şi livadă a fost „demolate”, s-a pus în loc grîu şi porumb. Nici urmă de vreun butuc ori coardă de viţă de vie, dar nici de pomi fructiferi. Din spalieri n-a mai rămas barem o bucată. Investiţia făcută la via şi livada de la Cuci n-a fost amortizată, pentru că ea a fost dată în folosinţă prin anii 1987-1988. Puţină lume ştie care a fost amploarea investiţiilor făcute la fostul IAS, în ce a constat ea. Distrugerea de acolo nu înseamnă numai că au lăsat via în paragină ori că au furat splalierii. Un teren neproductiv a fost terasat, cu o bună expunere la soare, devenind astfel un pămând bine roditor. Pentru culturi care se pretau, adică vie şi livadă. Mai multe ne-a spus primarul Doinel Grumezescu: „Zona Bozieni e una colinară, versaţii şi torenţii care vin de pe aceste dealuri şi văguni, aduceau la vale tot ceea ce înseamnă sol fertil. De asta s-au terasări, lucrări de combatere a eroziunii solului, pe curbe de nivel. Rolul viei planate acolo era dublu: să nu mai vină pământul la vale, dar să se obţină şi recoltă de pe acele dealuri. Acum şi pirderea este dublă. Omul, aşa-zisul fermier, lucrează pământul din deal în vale. Sunt proprietăţi de 2 m lăţime şi 1500 m lungime, fâşia începe din „buza dâmbului” şi ţine până sus, în zare. La prima ploaie torenţială, pâmântul cel mai bun, mai productiv, îl aduce apa jos, în pârâu, la vale. Au fost făcute debuşee, canale de desecare şi de colectare a apei, pe curba de nivel. Nu oricum. Canalele au fost dalate, podurile betonate. Nimic n-a mai rămas!”
Păcat de lucările făcute şi de banii irosiţi. Acum, acolo, se pune într-o veselie grâu şi porumb. Nu pe terase, respectând curba de nivel, ci din deal în vale…”Când am făcut reconstituirea proprietăţilor, am vrut să dau pământul pe curba de nivel, nu din deal în vale. Să le reconstitui integral dreptul de proprietate, toată surafaţă deţinută înainte de colectivizare, dar pe terase. Nu din deal în vale! Cetăţenii n-au vrut asta nici în ruptul capului…Sunt, acolo, şi proprietăţi de 2 m lăţime şi 1500 m lungime, teren pe care nu încape semănătoarea, nici plugul. Numai dacă terenul este lucrat cu boi ori vaci, cu tractorul nu se poate…”
La aşa agricultură, aşa producţii…
Tina CONDREA