Rep.: Sunteți cel mai longeviv primar din județul Neamț. La Bozeni democrația s-a instalat mai devreme, imediat după căderea comunismului, anunțată la televizor. Din câte știu, în vâltoarea evenimentelor de atunci, ați fost luat pe sus de mulțime care v-a și pus primar.
Doinel Grumezescu: Oficial, primar am fost numit de Frontul Salvării Naționale. Atunci, la revoluție, primar comunist era Constantin Enache, fratele defunctului Petru Enache, ajuns de la Bozieni în CC al PCR. Petru Enache a decedat în 1987, se spunea pe atunci că ar fi fost omorât din dispoziția Elenei Ceaușescu… Ceva de genul ăsta…
*Petru Enache – pietroi la cap în loc de cruce
Rep.: Dacă tot l-ați pomenit, vă întreb ceva legat de acea înmormântare făcută în mare secret și sub o pază strașnică. Se spunea atunci că deasupra sicriului, în mormânt, peste sicriu s-a turnat betron, care să nu mai umble nimeni acolo. E adevărat?
D.G.: Nu știu să vă spun. Petru Enache a fost înmormântat la Roman. A fost adus cu elicopterul de la București până la Bacău, iar de acolo a fost preluat de un TIR de coronae și mașină mortuară, după care a fost îngropat la cimitirul din Roman. Atunci, nu i-a pus cruce la capătul mormântului, ci un pietroi, cu un semn rusesc. Domnul Culiță Tărâță aa făcut acolo tot ceea ce creștinește se face într-un asemenea loc. A aranjat mormântul, i-a pus cruce la cap.
Rep.: Vă propun să ne întoarcem în primărie, la vremurile tulburi de atunci…
D.G.: Cum spuneam, eu am preluat conducerea primăriei de la Constantin Enache, care fusese primar timp de 38 de ani, e ceva ”ereditar” la Bozieni să fii longeviv în această funcție. În primele zile a lunii ianuarie, erau multe ”zbuciumări” și prin comuna noastră. L-au și fugărit pe fostul primar, că așa era atunci. S-au făcut adunări populare, au fost mai multe candidaturi de primar. M-au ales pe mine, pe atunci avem 28 de ani, nu știam ce am de făcut, pentru ce m-au pus. A fost o perioadă de interimat, care a ținut până în 1992, când s-au organizat alegeri pentru primar și consiliul local.
Rep.: Între timp v-ați dumirit și nu vă mai dați dusului din primărie…
D.G.: Până în 1992 am condus alături de FSN, că s-au ales atunci un președinte FSN și un primar. La alegerile de atunci, din 7 candidați, eu am ieșit din primul tur. Asta s-a întâmplat la toate alegerile care au urmat, niciodată nu am ajuns în turul II. Diferența dintre mine și următorul candidat era de 400 – 500 de voturi.
*”Primăria nu e loc de petreceri și aniversări”
Rep.: E un succes greu de egalat. Cum ați reușit? Vă rog să renunțați la modestie și spuneți adevărul!
D.G.: La toate alegerile, eu făceam mai mult de jumătate din voturile contracandidaților mei. Și erau cel puțin câte cinci la fiecare cursă electorală. Și să nu credeți că au fost candidați de umplutură, cum e orezul la sarmale… Au fost ingineri, președinte de cooperație, secretară de primărie, invățător, maistru mechanic. Au fost oameni de vază în comună. Dar, din primul moment când am intrat în primăriei, în primele zile din ianuarie 1990, ce am promis am făcut și nu mi-a plăcut să vorbesc înainte de a face. Am respectat omul și cuvântul dat! Dacă am chemat un om la primărie, m-a găsit acolo, nu l-am purtat pe drumuri. Colectivului de care m-am înconjurat, cel din primărie, nu i-am fost șef, ci prietenul lor. Dacă primarul se crede Dumnezeu și nici nu are un aparat de lucru bun în primărie, n-a făcut nimic. Apoi, degeaba este bun primarul, dacă oamenii din jurul lui nu-și fac treaba. La noi nu se fac petreceri în primării, mă refer la momentele aniversare. Este instituție publică, nu loc de petreceri. Vine omul amărît, cu supărările lui, și în primărie dă de o mare vesele. Nu se cade!
Rep.: Cum mențineți legătura cu oamenii, că nu toți vin la primărie?
D.G.: Niciodată nu am fugit de oameni. Eu caut tot timpul să-i apropii de mine, nu să-i fugăresc. Dacă văd că omul e supărat, mai întâi arunc o glumă, după asta intru în vorbă. Nu încep cu articolele de lege, mă cobor la nivelul lor, să-I fac să înțeleagă, atunci când ceva nu-i în regulă. Eu n-am program de audiențe, la mine ușa este tot timpul deschisă.
Rep.: Un primar este considerat bun de oameni nu doar că-i omenos, prietenos cu ei. Mai trebuie să fie și bun gospodar, să se bată pentru binele lor.
D.G.: În primii ani de mandate, primele cerințe ale oamenilor erau legate de pământ. Cu asta s-au luptat, în acele vremuri, cel mai mult toți primarii , că atunci ”setea” de pământ era foarte mare. La Bozieni, treaba n-a fost ușoară, era aici și un IAS. Erau multe probemele de rezolvat, pentru oameni m-am judecat și cu gostatul, am câștigat, am dat pământul la oameni. Am emis titlurile de proprietate la terenuri agricole și păduri. De la Prefectură se dădea și o normă de lucru, câte titluri trebuie emise într-o lună. Dar, în timp ce mă luptam cu retrocedarea terenurilor, în funcție de banii pe care îi aveam, mai trebuia să ne ocup și de investițiile strict necesare. Nu suntem o comună bogată, stăm cu mâna întinsă la Consiliul județean, la Guvern. M-am apropiat de anumiți parlamentari, de oameni care au putut să mă ajute financiar. Am dat pământul și pădurea la oameni, dar, în paralel, m-am ocupat și de școli, de drumuri. De la regimul comunist am preluat o comună foarte sărăcăcioasă, fără iluminat public, cu drumuri ca vai de ele, la fel erau și școlile. În timp le-am rezolvat, dar nu toate odată.
Rep.: La un moment dat răsemăserăți și fără sediu de primărie…
D.G.: Prin 1996, am rămas și fără primărie. Până atunci, primăria era într-o casă naționalizată a unui fost preot. Casa care a fost retrocedată către fostul proprietar. Acum avem primărie ca lumea, cu toate dotările necesare, fiind situată în centru comunei. Am preluat o clădire pe care am renovat-o și am modernizat-o, arată cum trebuie să fie instituția publică numărul 1.
Rep.: Ați tot vorbit de retrocedări. La Bozieni, era vreme când se trăia bine, asta pe timpul fostului IAS. Ce s-a mai ales din patrimonial său, din via nobilă pentru care se investise enorm de mult în terasarea dealurilor pe care a fost cultivată?
D.G.: Cu durere în suflet vă răspund. Mi-ați pus o întrebare care m-a ”stârnit”. La Bozieni a fost un IAS prosper, avea vreo 200 ha vie nobilă, peste 100 ha livadă intensivă. Sezonieri lucrau în jur de 1000 oameni, cărora, la prinz, li se oferea o masă gratuită. Spun că erau sezonieri, dar lucrau aproape întreg anul. Treaba începea în februarie și se termina în decembrie, uneori lucrau toată această ultimă lună din an. Acum terenurile s-au retrocedat, IAS –ul a intrat în faliment, iar toate construcțiile au rămas în paragină, s-au ruinat. Am estimate că acolo sunt pierderi de peste 100 miliarde lei vechi, prejudiciu pentru care nimeni nu a fost tras la răspundere. Nu știu cine va mai face acolo o investiție de anvergura celei care a fost pe dealurile de la Cuci-Bozieni.
*Proiecte de 167 miliarde lei vechi
Rep.: S-a mai păstrat ceva din teresele făcute pe toate acele dealuri? Spalieri și sârmă sigur nu mai sunt… Dar pământul era pregătit pentru vie, se mai poate investi acolo?
D.G.: Nu se mai poate face nimic. Când s-a retrocedat terenul, oamenii nu au vrut să respecte terasamentele făcute, curba de nivel, ei au luat pământ din deal în vale. Au stricat tot, terasamentele, canalele de colectare. Acum, au arat din deal în vale, când vine o ploaie mai mare, apa cară tot pământul bun la baza dealului. Oamenii au dat pământul la asociație, ”setea” de pământ nu mai e care fost la început. Acum sunt oameni care vin la primărie să doneze pământul…
Rep.: Din livada IAS-ului a mai rămas ceva?
D.G.: Livada este ”casată” biologic, ca vârstă. S-au retrocedat 50 ha moștenitorilor fostului proprietar, pe care a dat-o în arendă. Livada este în declin biologic. N-o mai lucrează intensiv, n-o mai stropește.Producție e cât dă Dumnezeu. Nu se mai face treaba ca lumea, livada o curăță cu drujba…N-am văzut asta în viața mea!
Rep.: Acum e bine la Bozieni…
D.G.: Din toate mandatele mele de primar, pe jumătate din timp am fost ”copilul vitreg” al statului. Acum am început să fiu recunoscut după ”proba AND” că sunt fiul PSD-ului, ”copilul legitim” al premerului Ponta. Ne-au dat și bani. Până acum am avut vreo 6 proiecte depuse, dar nu intrau la finanțare, venem dintr-o zonă preponderant pesedistă, n-aveau cum să ajungă și aici banii de investiții. Acum ni s-au alocat bani de drumuri, apă și canal. Toate aceste proiecte însumează 167 miliarde lei vechi, din care deja am primit 36 miliarde lei vechi.
Tina CONDREA