Doi copii din Neamț dispăruți de peste zece ani

Doi copii din Neamț sunt de negăsit de mai bine de zece ani. Un băiețel și o fetiță, ambii dispăruți în anul 2006, în condiții diferite, au rămas „agățați“ în acea zi nefastă și nu au mai revenit, nicicum, în familiile lor. Vasile Gheorghiu (foto) este născut la Vatra Dornei, în data de 26 noiembrie 2000, dar în anul dispariției domicilia în comuna Ceahlău. În ziua de 4 aprilie 2006, el se juca împreună cu alți copii, cu mingea, pe malul Bistriței și este posibil să fi căzut în apă. Poliția a dat publicității aceste succinte detalii, o fotografie și semnalmentele la data dispariției, însă nici până în ziua de azi nu a fost găsit. Avea cinci ani, 1 metru înălțime, părul castaniu, ochii verzi, fața ovală și bărbia rotundă, era îmbrăcat cu pantaloni reiați, vestă de fâș roșie, pulover vișiniu, cizme din cauciuc albastre și un fes maro. Dacă s-a înecat în Bistrița, nu este o certitudine, întrucât corpul nu a fost găsit, el figurând încă pe lista publică de copii dispăruți a Poliției Române.

Alt copil dat dispărut și semnalat pe site-ul poliției pentru ca oricine are detalii sau informații să poată face o sesizare este o fetiță născută în Germania, la 12 august 2001, dar domiciliată la Târgu Neamț. Andreea Arhip (foto) a dispărut tot la vârsta de 5 ani, în ziua de 8 decembrie 2006, la ora 8:30, din Buhuși. Acestea sunt informațiile publice, alături de semnalmentele de la acea vreme: 1,10 metri înălțime, 35 kilograme, slabă, ochi negri, fața ovală, păr negru lung. Nu a fost găsită în tot acest timp și figurează pe lista de copii dați dispăruți a poliției.
În baza de date publică a Poliției Române sunt 18 copii de negăsit, încă. Unii au plecat de acasă și nu i-a mai văzut nimeni, alții au suferit accidente tragice, dar corpurile n-au fost găsite. În realitate, cifrele oficiale arată că la începutul anului erau 313 minori dispăruți, dintre care 110 nu sunt la prima dispariție și au mai avut plecări voluntare. Ulterior, până la data de 31 martie 2017, polițiștii reușiseră să găsească 42 de copii, astfel că în listă rămăseseră 271 de copii dispăruți, până la acea dată. Acestea sunt datele ce au fost prezentate de Poliția Română în ziua de 25 mai 2017, când se marchează Ziua Internațională a Copiilor Dispăruți. Dedicarea unei zile pentru copiii dispăruți, la nivel global, are ca scop reamintirea problemelor legate de aceste situații.

*Un singur polițist român este certificat internațional pe identificări

Specialiștii au stabilit, în cei 34 de ani de analiză și studii, de culegere a informațiilor individuale fiecărui caz de dispariție în parte și de omogenizare a datelor că, în principiu, copiii pleacă de acasă ori cad victime unor situații de risc major pentru ei. În România, cauza dispariției copiilor – fie că ei pleacă voluntar, ori că ajung în situații limită – este lipsa de supraveghere din partea părinților sau a responsabililor din unitățile de ocrotire, arată studiul Poliției Române. Este cazul acelei treimi de copii dați dispăruți după ce au plecat din propria inițiativă de acasă ori din instituțiile de ocrotire, la care se adaugă problemele de acasă (inclusiv neglijarea lor), anturajul nepotrivit, abuzurile de orice fel asupra lor. Cei care pleacă voluntar au cele mai mari șanse să fie găsiți, așa cum de regulă se întâmplă, înainte de a intra în alte situații limită. Ceilalți copii, însă, sunt cazuri dificile pentru polițiști, care, în ciuda instrumentelor noi de cercetare, au rămas cu 271 de copii încă negăsiți, majoritatea mai vechi de 10 ani, când activitatea de căutare nu se realiza în mod unitar, explică oficialii Poliției Române. „Dispariția unui copil în condiții alarmante impune, cu necesitate, acțiuni rapide, profesioniste și eficiente ale poliției, în cadrul unui parteneriat cât mai larg cu societatea civilă și cu toți factorii disponibili să contribuie la prevenirea producerii unor drame. Astfel, în urma activităților desfășurate de polițiști, au existat situații în care polițiștii au reușit găsirea persoanelor după 24 de ani de la dispariție, unele dintre aceste fiind găsite pe teritoriul altor state (Italia, Austria, Turcia, Spania). Pentru depistarea lor, polițiștii au folosit toate tehnicile de investigații disponibile, inclusiv îmbătrânirea facială digitală, în cazurile în care a fost posibil. Îmbătrânirea facială digitală se aplică în cauzele disparițiilor de minori ori în cazul celor care se sustrag urmăririi penale, urmărindu-se anticipativ evoluția în timp a fizionomiei acestora și creând astfel posibilitatea depistării și identificării lor. Importanța acestei activități se reflectă, în primul rând, în faptul că readuce și menține în atenție cazul, ținând seama de faptul că primele verificări și investigații s-au făcut cu mult timp în urmă, la data sesizării dispariției celui în cauză“, spune aceeași sursă.
Îmbătrânirea facială digitală se realizează pe baza fotografiilor de referință atât ale părinților biologici ai celui dispărut, cât și ale fraților ori bunicilor acestuia. Pentru aceasta se utilizează un catalog electronic ce cuprinde elemente faciale digitale de referință. În România, singurul artist criminalist certificat de Asociația Internațională a Identificărilor (IAI) este un polițist.

*Studiile arată concluzii îngrijorătoare

Potrivit unui studiu realizat de Institutul de Cercetare și Prevenire a Criminalității din cadrul IGPR, există mai mulți factori ce influențează decizia unui minor de a pleca de acasă ori refuzul de a se întoarce la domiciliu:
– neglijarea minorului;
– conflictele în familie;
– abuzurile asupra minorului;
– consumul de alcool;
– starea materială precară, ce determină neglijarea funcției educative a familiei și plasarea ei la periferia preocupărilor față de copii;
– lipsa unei comunicări corespunzătoare, reale, autentice cu părinții;
– nesupravegherea de părinți, aparținătorii legali ori factorii responsabili din unitățile de ocrotire;
– lăsarea copiilor în grija bunicilor sau a altor rude, părinții sau aparținătorii legali fiind plecați la muncă în străinătate;
– abandonul școlar sau acumularea de absențe și rezultate negative la școală;
– anturajul negativ;
– spiritul de aventură, libertinajul, vagabondajul.

*Poliția recomandă părinților:

– Supravegheați-vă în permanență copilul, la joacă, atunci când vă aflați la cumpărături și în zonele aglomerate! Câteva clipe de neatenție sunt suficiente ca acesta să dispară sau să se accidenteze.
– Învățați-l că are voie să plece doar cu permisiunea dumneavoastră și că trebuie să spună întotdeauna unde și cu cine pleacă!
– Explicați-i, pe înțelesul său, cu exemple concrete, că nu este bine să intre în vorbă cu persoane străine și nici să accepte de la acestea diverse obiecte sau promisiuni! În niciun caz nu trebuie să se urce în mașinile necunoscuților sau să îi însoțească pe aceștia, indiferent de pretext.
– În concedii, acordați o atenție sporită supravegherii copilului dumneavoastră! Aglomerația și mediul străin reprezintă factori de risc care pot favoriza pierderea acestuia.
– Nu-l trimiteți singur la cumpărături, mai ales în locurile pe care nu le cunoaște!
– Asigurați-vă că știe numele și numărul de telefon al părinților, precum și adresa la care locuiește!
– Învățați-l că, dacă se pierde de dumneavoastră, trebuie să rămână în zona unde v-a văzut ultima dată și să apeleze la un polițist sau la un adult însoțit de un copil!
– În cazul dispariției copilului, alertați imediat Poliția la numărul de telefon 112 sau sunați la numărul 116.000.

*În cazul în care copilul dumneavoastră a dispărut:

– Verificați la rude și prietenii apropiați dacă copilul nu se află la aceștia!
– Anunțați în cel mai scurt timp Poliția! Sesizarea dispariției unui copil se poate face prin apel la numărul de urgență 112, prin sesizare directă la sediul unității de poliție sau prin sesizarea verbală a unei patrule din teren.
– Păstrați-vă calmul! Chiar dacă vă aflați într-o stare de emoție puternică, este foarte important să vă stăpâniți, pentru a oferi polițiștilor toate detaliile ce îi pot ajuta să vă găsească copilul în cel mai scurt timp.
Trebuie să fiți în măsură să furnizați anchetatorilor:
– descrierea semnalmentelor și a semnelor particulare;
– câteva fotografii recente ale copilului;
– o înregistrare audio-vizuală, dacă dispuneți de așa ceva;
– descrierea obiectelor de vestimentație cu care era îmbrăcat la momentul dispariției, precum și a obiectelor pe care le avea asupra sa;
– împrejurările în care a dispărut;
– profilul său psihic și moral, starea de sănătate;
– o listă cuprinzând persoanele din anturajul său, locuri pe care obișnuia să le frecventeze;
– datele de contact ale adulților apropiați (bunici, unchi, mătuși, vecini);
– în general, orice informație care vi se pare de interes pentru polițiști (riscul de a fi fost luat de un membru al familiei, certuri recente, antecedente de părăsire a domiciliului, dispariția unor obiecte personale din camera sa).

*Poliția recomandă copiilor:

– Nu vă îndepărtați de părinți atunci când vă aflați în oraș, la cumpărături sau pe stradă, în vacanțe!
– Nu intrați în vorbă cu persoane necunoscute și nu răspundeți invitației acestora de a le însoți, indiferent ce vă spun acestea! Nu vă lăsați intimidați de amenințări sau impresionați de promisiunile acestora – atunci când sunteți acostați de asemenea persoane, îndepărtați-vă de acestea și apelați la cineva cunoscut!
– Dacă vă pierdeți de părinți, rămâneți în zona în care i-ați văzut ultima dată și apelați la sprijinul unui adult (preferabil de la o instituție, un magazin etc.)! Dacă vedeți un polițist în zonă, adresați-vă acestuia!
Cristina IORDACHE