De peste trei săptămâni vacanţa mare a pus stăpânire pe timpul de joacă al elevilor, mici sau mari, toţi dornici de noi aventuri în lumea jocului.
Cei mai mari, cei de liceu, „savurează” altfel vacanţa, unii, şi-au căutat de lucru pentru a-şi câştiga în mod independent banii necesari distracţiei, alţii s-au „abonat” la câte o terasă unde, pe banii babacilor savurează câte un suc până ajunge să se încingă în sticlă.
Cei mai mici dintre elevi, cei din clasele I – VII, nu au libertatea de mişcare ca cea a celor de liceu dar, în jurul blocurilor, au inventat şi reinventat jocuri despre care îşi vor aminti cu plăcere o viaţă întreagă de acum încolo.
Părinţii sunt plecaţi la muncă iar copiii care reuşesc să se „desprindă” din faţa calculatorului sau a televizorului nu au altă variantă decât a jocului în faţa şi în jurul blocului. Dacă pentru unii vacanţa ar părea plictisitoare pentru cei mici orice clipă liberă este trăită cu intensitate maximă şi constituie un bun prilej de cunoaştere şi recunoaştere a vieţii sociale reale. Avantajele redescoperirii jocurilor copilăriei trăite şi de părinţii lor constituie un moment de bucurie pentru toţi când, seara, adunaţi la cina în familie îşi povestesc roşii în obraji victoriile obţinute la raţele şi vânătorii, la şotron, la dibăcia de a se ascunde când mijă unul dintre colegii de distracţie din gaşca de la bloc.
Căldura din ultimele zile a făcut ca o trupă de peste 10 fete, cu vârste cuprinse între 7 şi 12 ani, de la un bloc de pe strada Smirodava din Roman să găsească cele mai bune soluţii pentru a se răcori. În lipsa părinţilor aflaţi la muncă ele, fetele, au început „bătălia apelor”. Aceast gen de distracţie i-a scos din „amorţeală” şi pe pensionarii din jurul blocului care, mai-mai, şi-ar fi dorit şi ei să participe la bătaia cu apă a fetelor. Peturile pline cu apă s-au transformat în arme miraculoase iar bătăliile se terminau odată cu epuizarea rezervei de „muniţie”, adică a apei.
Pentru că, vremea devenea din ce în ce mai fierbinte, fetele au adus în faţa blocului o piscină gonflabilă pe care au umplut-o cu apă. Au cărat fiecare de la robinetul propriu, spre bucuria celor de la ApaServ, zeci de litri de apă. Astfel a apărut un „minibazin” de înot de toată frumuseţea. Nimeni, dintre cei maturi, nu-şi închipuia că piscina gonfalbilă plină de apă va putea produce atâta veselie. Râsetele şi ţipetele fetelor au molipsit şi pe maturii din bloc care, chiar dacă nu au „intrat la apă” s-au oprit să le admire joaca.
Vacanţa fiind la început se pare că intensitatea şi inventivitatea noilor jocuri va creşte odată cu trecerea timpului. Inedita iniţiativă de a scoate piscina gonflabilă în faţa blocului, sub supravegherea vreunui bunic, a prins şi la alţi copii de la alte blocuri şi nu este exclus ca, într-un timp scurt în zilele însorite lecţiile de înot să se predea direct în faţa blocurilor.
Dan VASILIU
