“România ultimilor 10 ani a cunoscut o schimbare profundă. Peste 3.5 milioane de români au plecat în afara ţării, la ora actuală nu există o localitate în ţară de unde sa nu fi plecat cetăţeni într-o alta ţară a Uniunii Europene sau oriunde pe mapamond.
Aceşti cetăţeni sunt conectaţi continuu la tot ce se întâmplă în România şi mai mult decât atât, toate resursele financiare le trimit în ţară. Acesta este unul din modurile în care s-a dezvoltat România ultimilor ani. În 2013, românii au trimis în ţară 4.25 miliarde Euro. În total, în ultimii 10 ani, 45 miliarde Euro au ajuns în ţară din munca „diasporei”, devenind astfel cel mai mare investitor în economia naţională. Iar acest investitor vrea să voteze. Vrea să conteze, să participe activ la schimbarea în bine a României.
Cred ca este unul din principalele motive pentru care noi, clasa politică, avem obligaţia de a privi cu responsabilitate către românii plecaţi temporar sau definitiv din ţară.
Prima şi ultima dată când s-a folosit un alt tip de vot în afara ţării a fost în 2003, când, prin vot electronic, militarii români din Afganistan au votat pentru modificarea Constituţiei. Deşi la acea vreme s-a considerat un succes, nu a mai fost aplicat niciodată iar discuţia despre moduri de votare ale diasporei au lipsit din spaţiul public.
Totul pleacă de la premisa dezvoltată insistent în dezbateri, ca votul prin corespondenţă nu poate garanta secretul votului. Sună a pură ipocrizie. Oare turismul electoral, votul fotografiat, galeţile, pungile cu faină şi multe astfel de practici sunt oare elemente care garantează secretul votului?
Schimbarea legislaţiei electorale ar aduce doar beneficii societăţii româneşti, iar semnalul ar fi unul extrem de puternic în primul rând către cetăţenii activi care vor să fie parte implicată în procesul de consolidare a democraţiei româneşti. Este adevărat că nu putem înfiinţa sute de secţii de votare în ţările Uniunii Europene, dar putem crea un sistem electoral modern si sigur.
La scrutinurile de maxim interes în diaspora s-au reclamat în principal numărul insuficient de secții și distribuția geografică inadecvată a acestora. Lipsa informațiilor detaliate și precise despre numărul și localizarea românilor din diaspora este cauza fundamentală a problemelor, la care contribuie și un interes fluctuant în creștere față de alegeri și un proces netransparent de alocare a resurselor. Problemele s-au exacerbat în 2014, soldându-se cu proteste și promisiuni de reformă. Presiunea pentru lărgirea accesului la vot e mare.
Avantajele votului prin corespondenta sunt mari: diminuarea absenteismului, reducerea riscului legat de fraudare, o mai bună reprezentare a electoratului şi costuri cu mult mai reduse.
Ca alternativă la votul în secții, votul prin corespondență ar putea fi considerabil mai puțin costisitor de organizat pentru autorități. Votul prin poștă ar fi mai ieftin și pentru alegători, în special cei care momentan sunt obligați să călătorească pe distanțe mari pentru a ajunge la o secție de votare.
Potențialul de acoperire al votului prin corespondență este și el aproape nelimitat, în sensul că astfel s-ar putea oferi posibilitatea de a vota aproape oricărui român din diaspora, indiferent unde se află. În comparație cu alte opțiuni, precum votul prin internet, acesta ar fi și mai simplu de întreprins pentru un mai mare număr de oameni, nefiind necesare cunoștințe privind utilizarea calculatorului sau a internetului. În plus, votul prin poștă este deja folosit cu succes în multe state, spre deosebire de votul prin internet, care a fost încercat doar în câteva țări.
Nu în ultimul rând, discuția despre accesul la vot trebuie sa fie cât mai largă, luând în considerare problemele cu care se confruntă nu doar votanții din diaspora, ci și cei din țară, nu doar alegerile prezidențiale, ci toate tipurile de scrutin, și nu doar aspectele logistice, ci și cele legate de sistemul electoral.
Diaspora ne-a demonstrat în decembrie 2014 ca are iniţiativă. Practic, cetăţenii cu initiaţivă care vor o clasa politică implicată şi mai puţin coruptă ar simţi în mod real ca în ţară s-a produs o schimbare.
România nu mai poate fi guvernată doar de majorităţi formate prin ajutoarele de la stat oferite în campaniile elecorale. Românii care trimit bani în ţară, precum şi cei care creeaza locuri de muncă sunt cei care trebuie să decidă ce fel de clasă politică merită să avem.
Cred că reforma votului în diaspora nu poate fi concepută izolat de întregul sistem electoral și de regulile ce guvernează accesul la vot în interiorul țării. Votul prin corespondență, odată extins celor din străinătate, ar trebui gândit şi apoi aplicat și celor din țară. În definitiv, dreptul la vot și facilitatea acestuia sunt la fel de importante pentru toți cetățenii”, opinează senatorul PNL de Neamţ, Eugen Ţapu Nazare.
Irina ŞTEFĂNESCU