Există încă numeroase locuri în care zicerea ”Clientul nostru, stăpânul nostru”, devenită lege comercială nescrisă pe alte meleaguri, este total necunoscută, după cum ne semnalează o pietreancă hotărâtă să aducă în atenţia Comisariatului pentru Protecţia Consumatorilor din Neamţ abuzurile care par să fie tolerate de autorităţi atâta vreme cât nimeni nu ia măsuri. Cititoarea noastră susţine că Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor „răsuceşte cuţitul în rană” pentru că îi sfătuieşte pe clienţii nemulţumiţi să încerce rezolvarea conflictului mai întâi pe cale amiabilă şi numai dacă această încercare eşuează poate fi depusă o reclamaţie la OPC.
Doina Rusu vine cu un exemplu care evidenţiază un abuz clar: „Relativ recent, am intrat într-un magazin așa-zis cu ștaif. Am achitat cumpărăturile, le-am pus în sacoșă și m-am îndreptat spre ieșire. Instantaneu, s-a declanșat avertizorul de sustrageri, iar ochii tuturor celor din preajmă s-au îndreptat acuzator către mine: Uite hoața! A venit cel de la pază și m-a întrebat dacă am cașcaval. I-am spus că nu și i-am arătat ce cumpărasem. Dumnealui a luat bucata de ”cașcaval”, care era de fapt Kaizer vidat, a controlat bonul, a scanat produsul cu pricina și mi-a spus că este în ordine. Deoarece mai pățisem cu luni în urmă același lucru, am considerat că trebuie să lămuresc chestiunea, drept care l-am rugat să mă însoțească la casă. Casiera mi-a explicat senină că ”pozna” cu aparatul se întâmplă frecvent și că…asta-i situația. La întrebarea mea dacă se consideră normal ca un client să fie învinovățit pe nedrept de hoție, a ridicat din umeri și mi-a răspuns răstit, precum o vânzătoare de aprozar de pe vremuri: Și ce vrei să-ți fac ?! Am cerut să vorbesc cu șeful de unitate. Mi s-a spus că lipsește. În aceste condiții, își mai poate imagina cineva că aș fi putut avea o discuție amiabilă, în care să expun nemulțumirile mele legate de lămâile stricate, conopida fanată, legumele congelate cu ambalajul deteriorat sau despre lipsa prețului la un produs care mă interesa ?! Sau că mi s-ar fi permis să fotografiez aceste nereguli existente la raft pentru a mă încadra în prevederile OG 27/2002 referitoare la documentele probatorii ale unei reclamații, conform instrucțiunilor ANPC ?! M-am adresat prin e-mail conducerii firmei de care aparține magazinul, indicând numărul bonului fiscal, data, ora, etc. Aștept și acum răspunsul, pentru a avea dreptul de a sesiza, în mod legal, CJPC Neamț”. Împărtăşim curiozitatea pietrencei care a căzut victimă acestui sistem oneros.
* Pâine expusă pe culoar şi brânza „bâzâită” de muşte
Mai persistă dincolo de tejghea ceva din comportamentul anilor premergători lui 1989, când lipsa a numeroase produse făcea din vânzători persoane mult mai curtate și ”atenționate” decât doctorii, ne mai spune, cu năduf, pietreanca nemulţumită de faptul că autorităţile par să închidă ochii la abuzurile unor comercianţi: „Mă întreb cum pot eu, ca cetățean de rând, fără nici o autoritate oficială, să-l oblig prin discuții amiabile pe cel care vinde de luni de zile brânză pe o masă, în aer liber, în fața intrării de la Hala Orion, să accepte că marfa lui este periculoasă deoarece se află în permanent contact cu praful și insectele din atmosferă? Sau cum îi pot lămuri pe vânzătorii de pe culoarul aceleiași hale că expunerea pâinii neambalate la doar câțiva centimetri de coatele și hainele celor care trec pe acolo, favorizează infestarea cu viruși? Dacă organele competente, care pot aplica măsuri coercitive, nu reușesc să combată aceste practici, am eu vreo șansă? Nici poveste. Și, admițând că aș fi dispusă să-mi răcesc gura de pomană, cum pot să dovedesc eu că, înainte de a înainta o reclamație la CJPC, am încercat mai întâi rezolvarea pe cale amiabilă? Să filmez, să înregistrez discuția?! Păi nu m-ar pune pe fugă cu un huooo răsunător toți piețarii din bătătură, care stau cu marfa ”etalată” pe caldarâm?!”.
Geanina NICORESCU
