* Pamflet de tranzitie * Motto: „Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor“ (Matei 3,5)
Am citit, zilele trecute, titlul – puțin spus abracadabrant (DEX.2009 – ciudat, bizar, încâlcit) – unei cărți recent apărute. Eu l-aș califica de-a dreptul „ilogic“, ca o expresie a unui orgoliu nemăsurat. Folosesc și cuvântul „abracadabrant“ ca să fiu în ton cu titlul: „Contrapunct… Demnitatea supraviețuirii prin cultură“. Un titlu care mi-a adus aminte de „politrucii“ sistemului dinainte de 1989.
Să analizăm acest titlu. „Contrapunct“ este, conform DEX-ului, „Tehnică în compoziția muzicală, constând în suprapunerea a două sau a mai multe linii melodice de sine stătătoare, având fiecare un înțeles propriu, dar formând laolaltă un tot organic; polifonie, contratemă“. Ce caută „contrapunctul“ ca „polifonie“ și „contratemă“ într-o carte ce nu este un tratat pe o temă din domeniul muzicii? Curioasă este și sintagma „demnitatea supraviețuirii“. Supraviețuirea se definește (tot în DEX) „A rămâne în viață după moartea cuiva sau după o catastrofă, un cataclism etc.“. Să înțelegem că autorul a fost martorul unei catastrofe, a unui cataclism, dar s-a salvat prin „demnitatea supraviețuirii“? Care o fi fost oare acel cataclism pentru că, după câte am aflat, autorul și-a făcut studiile gratuit, conform cu regulile „democrației populare“, a fost profesor mult mai bine plătit decât slujitorii școlii de astăzi și, mai apoi, a fost aspirat în sistemul de propagandă și cultură „de partid și de stat“, unde a ocupat funcții importante și a fost foarte bine plătit. Și toate acestea în timpul „cataclismului“ și a „catastrofei“ sugerate de termenul „supraviețuire“. Conform autorului acestui titlu oare țăranii pe care i-a „lămurit“, prin cultura „democrației populare“, să-și dea la colectiv agoniseala de o viață au „supraviețuit“ apoi prin „cultura agricolă“ socialistă? Sau inginerii, maiștrii și muncitorii din marile combinate industriale au „supraviețuit“ prin „cultura industrială“, profesorii de sport și sportivii prin „cultura fizică“?
Acum îmi explic cauza morții a mii de deținuți politici în temnițele regimului comunist. Aceștia nu au avut nici o șansă, pentru că le lipsea „cultura“ care să le creeze „demnitatea“ supraviețuirii. Și nu au apelat nici la „cultura relațiilor“, funcțională în orice societate. Autorul a „dăinuit“ (omonim al „supraviețuirii“) prin „cultura“ unei societăți care a dărâmat biserici, a falsificat istoria României, a negat și suprimat sărbătorile și datinile străbune etc. În istoria omenirii există, dintotdeauna, și o „cultură“ a falsului, a minciunii, a lipsei de demnitate. Acestea drept „contrapunct“ la dragoste, umanism, știință, credință și adevăr. Desigur că personajul, plin de modestie, atunci când a folosit termenul „demnitate“ s-a referit, conform definiției din DEX, la „Funcție sau însărcinare înaltă în stat; rang“. Pe care încearcă astăzi să le transfere în registrul moral al termenului demnitate, definit prin „Calitatea de a fi demn, atitudine demnă; autoritate morală, prestigiu, Gravitate, măreție“.
Nu am scris aceste rânduri ca să atac un om sau să-i contest împlinirile. Fiecare dintre noi, într-o viață, avem parte și de realizări și de greșeli. Important este să ne păstrăm modestia și cinstea de a nu ne minți nici pe noi și nici pe semenii noștri, respectând măcar una din cele 10 porunci Dumnezeiești: „Să nu-ti faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor“.
Prof. C.H. ALUPULUI RUS