Din cele 15 propuneri de inițiative legislative pe care deputatul nemțean Constantin Moisii le-a supus atenției grupului parlamentar PP-DD de la Camera Deputaților, primele patru vizează problematica agricolă.
Astfel, primul punct ar putea da frisoane unora care, în ceea ce privește retrocedările, au beneficiat de favoruri (mai mult sau mai puțin legale). Concret ar fi vizați proprietarii care au redobândit terenuri după 1990, deși strămoșii lor au fost anterior despăgubiți de către statul român.
„Verificarea retrocedărilor de terenuri, inclusiv a celor pentru care statul român a soluționat anterior litigiile, prin despăgubiri plătite în perioada Regelui Ferdinand”, este propunerea deputatului Moisii. Astfel de despăgubiri au fost plătite mai ales în perioada 1917 – 1927 și au vizat proprietăți naționalizate de statul român de la persoane fizice sau juridice (inclusiv de la biserici și culte) pentru dezvoltarea unor investiții economice strategice (Căile Ferate, de exemplu). Presa și ONG-urile au semnalat în dese rânduri faptul că unii urmași ai unor proprietari despăgubiți la acea vreme au obținut, în vremurile postdecembriste, retrocedări în natură pentru terenuri deja plătite.
O altă propunerea legislativă a deputatului Moisii se referă la „urgentarea măsurilor de sprijin, pentru relansarea reală a agriculturii ca domeniu prioritar al economiei României”. Aici, parlamentarul nemțean vizează o implicare mai activă a statului – și la nivel legislative, dar și prin pârghii economice – exemplele fiind fermierii din Germania, Spania, Italia sau Franța care beneficiază de un sprijin mai consistent din partea statului. Subvențiile agricole sunt în majoritatea țărilor europene de câteva ori mai mari decât cele din România.
De asemenea, din ”tolba” de propuneri pe care le dorește legiferate Constantin Moisii face parte și una care vizează urgentarea elaborării unui cadru legal unitar care să-i ajute și să-i încurajeze pe micii fermieri în organizarea unor asociații și ferme de mari dimensiuni.
O altă inițiativă se referă la înființarea unei agenții a patrimoniului agricol care să ofere și să garanteze un drept de preempțiune pentru români în cazul comercializării de terenuri. Acest demers este însă contrar unei modificări legislative recente care tocmai a facilitat accesul persoanelor fizice la cumpărarea de terenuri (pe care, până acum, nu le puteau achiziționa decât prin firme).
Rămâne de văzut ce succes va avea acest ultim demers al parlamentarului nemțean, mai ales în condițiile în care, în ultimii ani, clasa politică românească este tot mai atentă la semnalele date de UE, trendul globalizării (inclusiv a regimului de proprietate) fiind tot mai evident.
Daniel VINCA
