Doctor MIRON ITZHAK Psiholog principal clinician cu drept de supervizare
Cu mulți ani în urmă, am lucrat cu o pacientă care, de fiecare dată în preajma sărbătorilor, intra într-o stare de depresie care se sfârșea abia după terminarea sărbătorilor. Soțul ei a fost ucis când lucra în Iordania, de un terorist Palestinian și a rămas văduvă cu 4 copii mici. Casa de Asigurări din Israel a trimis-o la mine pentru tratament psihoterapeutic. La ea, starea depresivă începea cu vise și coșmaruri în care apărea soțul ei venind acasă plin de sânge spunându- i că un terorist a încercat să bage un cuțit în el. Trăia momente de groază când visa cum îl duce la spital și stătea alături de el. În realitate, câteva luni de zile, până el și-a dat sufletul, chiar a fost alături de el. Ea, personal, în apropierea sărbătorilor, în loc să prindă un chef de muncă, să curețe și să aranjeze casa pentru musafiri, să facă mâncarea preferată pentru ea și pentru copiii ei, prefera să stea mai mult în pat, să se izoleze, fără chef de viață, într-o apatie puternică. Era un calvar venirea sărbătorilor când toată familia, toți frații și surorile ei veneau, cu toții, la părinții ei, pe când ea era singură cu copiii, se simțea acolo ca având un sentiment de inferioritate de parcă toată lumea o privea cu milă și o compătimea. Nu avea nici poftă de mâncare, nici chef de râs cu familia, stătea mută și aștepta să se termine masa și să părăsească prima adunarea, în seara minunată a sărbătorilor. Ca ea sunt foarte mulți oameni care trec și printr-un sentiment asemănător, chiar dacă nu din același motiv. Dar există o stare de depresie legată de sărbători. Aici, mă refer la o parte mare de persoane vârstnice a căror copii sunt plecați departe iar ei petrec sărbătorile singuri. Pe lângă oamenii singuri sunt oameni abandonați sau și-au pierdut apropiații și se simt foarte singuri în preajma sărbătorilor. Dacă mai adăugăm o grupă destul de mare de oameni bolnavi, săraci, persoane cu dizabilități, vedem că pentru 30 de procente din populație, sărbătorile nu sunt un prilej de bucurie, de satisfacție, o deplinătate cu ceilalți membri de familie. Pentru ei, sărbătorile sunt doar cheltuileli mai mari, obligația venită dinspre obișnuința de a se ocupa cu casa, curățenia, fapte ce duc la o izolare mult mai puternică, prin care refuză sau renunță invitația altor familii ori chiar familiile renunță să îi mai invite pentru că nu le mai fac plăcere prezența lor. Sărbătorile, în totalitate, prezintă un consum mai mare de energie pozitivă, cu vizite reciproce, cu mese festive împreună, cu daruri care se fac unul altuia, împodobitul bradului, înfrumusețerea încăperii, lumini mai multe, muzica specială. Și televizorul transmite aceeași stare de bucurie și de veselie. Nu pot să uit anul trecut când un pacient de-al meu, a venit la mine din cauza sentimentului de deprimare în timpul sărbătorilor și tendința lui de a consuma băuturi alcoolice, ca un element de refugiu din toate problemele lui zilnice. Faptul că bea îl face să se simtă primele minute într-o stare de euforie ca după asta să cadă în pat și să adoarmă până a doua zi, dar după ce a băut enorm de mult. De sărbătorile de iarnă era singur, soția l-a parasit, please să lucreze în străinătate, băiatul lui nu mai voia să comunice cu el. Într-o seară, nu era atent, a adormit cu țigara dar, din fericire, numai bucătăria a ars, până vecinii au venit și au stins focul și l-au scos dintr-o posibilă tragedie. Când a venit la mine, tremura de frig. Caloriferul a fost afectat iar casa, cu toate că nu s-a întîmplat nimic, era rece. L-am întrebat unde vrea să locuiască până ce va rezolva, mi-a spus că rămâne în casa lui. I-am spus că nu are cum, e frig, dar era perseverent în răspunsul său. Am scos din buzunar o sumă de bani și l-am rugat să se ducă la un magazin și să cumpere un calorifer electric, și așa a făcut. Pentru multe persoane care suferă de singurătate și de situații economice proaste, de probleme familiale (certuri cu copiii sau între soți), sărbătorile nu numai că nu le ajută, dar reușesc să le închidă mai tare în ele, iar pe lângă depresie, bețiile sunt mai dese sau mănâncă mai mult (anxietatea depresivă care creează și stări de bulimie). O parte din ei își petrec timpul cu vizite la spital, când se simt foarte rău, pentru că măcar acolo sunt primiți cu un pat mai curat, cu puțin mai multă atenție, li se pun perfuzii iar grija pare mai mare și atunci sunt mai mulțumiți. Temperatura și condițiile fizice nu îi favorizează pe acești oameni aflați în depresie, pentru că, cu cât frigul este mai mare, cu atât crește mai mult și depresia(există cercetări care confirmă corelația între stările depresive și sinucidere în țările reci și țările calde). Un alt factor care favorizează depresia de sărbători este că acestea nu se prezintă prin parametri disciplinari, cu alte cuvinte, nimic nu este organizat. Erich Fromm spune că în momentul când vin sărbătorile, în aparență nu se lucrează și nu există timp planificat pentru fiecare lucru, omul de rând nu știe să-și planifice timpul acesta și are mare posibilitate să fie dezamăgit, frustrat și deprimat. Cu cât timpul liber crește și nu sunt lucruri organizate, crește și timpul de gândire, care, de obicei este una negativă despre situația lui, despre existența lui, despre faptul că toți sunt veseli și bucuroși de sărbăori, numai el este singur, și atunci își plânge de milă. În acest caz, stările de deprimare cresc. Într-adevăr, diferența între așteptări și realitate acutizează starea de despresie. Cu cât așteptăm mai mult ca sărbătorile să fie un mare succes, cu multe persoane alături, care să ne înconjoare, cu activități sporite, cu jocuri și vizite – mai ales vizitele copiilor – , cu cât acestea se întâmplă mai rar sau nu se mai întâmplă, omul se regăsește singur în casa lui (poate să nu fie singur, dar să se simtă singur, atunci crește starea depresivă și mai tare). Pe lângă golul familiei care creează diferența între depresie sau lipsa acesteia, există golul religios. Religia este foarte importantă pentru toată lumea, iar faptul că ne adunăm întro încăpere, o biserică și ne rugăm la Dumnezeu, aceste ore împreună ne dau un sentiment de apartenență. Așa că recomand foarte mult ca în timpul sărbătorilor să ne axăm mai mult partea religioasă, exact scopul pentru care există aceste sărbători. Partea economică este foarte importantă dar ea trebuie controlată mai bine din punctul de vedere al oamenilor. Există o tradiție în România să se economisească un ban pentru sărbători. Înainte de venirea lor, se intră într-o stare de euforie și cumpără tot ce vede cu ochii și poate. După o zi două rămâne fără bani și atunci intră într-o stare depresivă. Există o tulburare de afect care se numește tulburare bipolară între stările euforice și stările depresive. Sărbătorile sunt instrument și un mecanism prin care se dezvoltă două sentimente: euforice și depresive. Așa că trebuie să fim atenți, să ne pregătim sistematic, să nu muncim la început foarte greu ca după asta să nu mai avem putere și să fim încontinuu depresivi. Așa este și cu banii. Tendința este să risipim totul, cât mai repede, ca după asta să rămânem într-o stare de gol total, care creează tot depresie. Trebuie să înțelegem faptul că deși sărbătorile dau un oarecare sentiment de libertate, trebuie să ne comportăm disciplinat, să avem ore de mese, de odihnă, de rugăciuni, de vizite. Tot ce se întâmplă când nu este organizat în mod clar creează oboseală fizică și psihică care duce la sentimentul de depresie. Nu are rost să ne îndopăm de sărbători mai mult decât de obicei pentru că atunci există riscul de a ne simți rău iar sentimentul acesta poate duce și el la depresie. Trebuie să mai înțelegem că Dumnezeu când a creat sărbătorile a vrut să spună că aceste zile trebuie să le respectăm și pentru odihnă, pentru libertate, pentru reuniri între familii și prieteni, dar și timp liber pentru meditații personale. Dar, sunt persoane a căror stare nu este bună în general și sărbătorile le fac și mai grele stările personale și depresia. Aici aș vrea să recomand că cine are în familia lui o persoană singură sau care e bolnavă, în vârstă sau care trece printr-o criză personală să ofere și să o cheme la masa, să nu o lase singură, să îi ofere un cadou personal. Ar fi grozav din partea autorităților din orașe și comune să facă și ele un efort să dea la săraci și la bolnavi un pachet cu mâncare, să îi cheme la o masa tradițională în ajunul oricărei sărbători. Fetița mea de 8 ani și jumătate abia așteaptă sărbătorile ce vor veni, și mi-a zis că este așa de bucuroasă că ea și cu încă două prietene o să meargă la colindat. Faptul că o să intre în fiecare casă, o să cânte și poate o să primească și un dar mic, îi face pe copii să fie foarte bucuroși de această sărbătoare. Sper să avem și noi sărbători frumoase și fericite și să ne gândim la partea plină a paharului când ne gândim la sărbători, și asta înseamnă bucurie și fericire, o energie pozitivă totală. Dr. MIRON ITZHAK Psiholog principal clinician cu drept de supervizare Director Institut Miron- Cabinet de pshihologie Piatra Neamț, str. Mihai Eminescu, nr. 3, bl. D4 sc. B ap. 37 parter Tel 0233/236146; 0233/234426; 0724/225214 e-mail: miron@ambra.ro site: www.psiholog-dr-miron-itzhak.ro
