DEPENDENŢA DE MEDICAMENTE PSIHIATRICE

15/07/2018

Numărul de persoane care sunt dependente de medicamente depăşeşte 35% din populaţie, ceea ce reprezintă un procent enorm de mare – o treime din populaţia din lume trăieşte şi merge la serviciu cu ajutorul medicamentelor

„Dependenţa de medicamente” este unul dintre subiectele cele mai importante cu care mă confrunt zilnic. Ani de zile de când mă ştiu şi chiar înainte să profesez ca psiholog, am perceput influenţa acestor medicamente şi dependenţa de ele, atât la persoanele cele mai dragi mie, cât şi la cei apropiaţi, prieteni sau pacienţi şi care, din păcate, unul dintre motivele întâlnite la persoanele menţionate mai sus este această dependenţă de medicamente. Nu ştiu de ce, dar de fiecare dată când încercam să scriu acest articol, niciodată nu l-am dus până la capăt. Parcă destinul a fost potrivnic, în aşa fel încât să nu aduc la cunoştinţă, la sute de mii de oameni care citesc articolele mele, riscul la care se expun în luarea unor medicamente şi dependenţa de ele. Mai înainte de toate, trebuie să definim conceptul de dependenţă şi adicţii la medicamente. Dependenţa este atunci când o persoană depinde fizic şi psihic de un produs pe care îl ia, crezând că îi face bine. Aceste produse pot fi: droguri, alcool, diferite alimentaţii, jocuri de noroc, dependenţa şi adicţii la sex, etc. Există un fenomen interesant la persoane dependente de medicamente şi care se numeşte imunitatea omului. După luarea medicamentului o perioadă mai lungă, acesta începe să-şi facă din ce în ce mai puţin efectul şi în cazul acesta omul, pentru a putea echilibra situaţia anterioară, măreşte doza medicamentului, ori trece la altul mai puternic decât cel dinainte. Un alt fenomen dureros este atunci când omul, intenţionat sau nu, încearcă să nu mai ia aceleaşi medicamente. Atunci se produc stări psihice foarte grele, cum ar fi – halucinaţii, psihoze şi depresii foarte puternice. Numărul de persoane care sunt dependente de medicamente depăşeşte 35% din populaţie, ceea ce reprezintă un procent enorm de mare – o treime din populaţia din lume trăieşte şi merge la serviciu cu ajutorul medicamentelor. 10 procente din aceeaşi treime nu sunt buni de nimic, trăiesc fizic, dar psihic, sufletul lor a murit. Laing – un psihiatru scoţian a dezvoltat o metodă de vindecare, fără nevoia de a apela la medicamente cu efect psihiatric. El spune că – cazurile cele mai grele cum sunt cazurile psihotice cu halucinaţii şi cu o gândire paranoidă sau o depresie puternică, se pot trata pe cale amiabilă, fără necesitatea de a folosi medicamente. Este adevărat – spune el – că necesită mai multă răbdare din partea familiei şi din partea societăţii. Vindecarea este mult mai lungă, dar omul când se vindecă, se vindecă în totalitate şi sistemul lui imunitar se dezvoltă şi reuşeşte să fie un om util pentru el şi pentru societatea din care face parte. Alina, nume fictiv, a ajuns la mine după aproape 4 ani de suferinţă permanentă şi de o stare depresivă severă. Totul a început de la o mică problemă dermatologică – o cicatrice – care trebuia scoasă. Medicul i-a spus că poate să fie benignă sau malignă. Alina s-a speriat. A început să se gândească mai mult la moarte. S-a dus prima dată la o psihologă şi acea doamnă i-a zis, că trebuie să o vadă neapărat un medic psihiatru. Nu a fost nici o altă discuţie serioasă, decât – să o vadă un medic psihiatru. Alina s-a dus la un medic psihiatru, iar acesta i-a prescris medicamente ca să se simtă mai bine. Numai că nu s-a simţit mai bine, situaţia s-a înrăutăţit. În cazul acesta i s-a recomandat un medic dintr-un spital mare de psihiatrie şi Alina s-a dus la acel medic. Acolo aceeaşi procedură s-a folosit şi anume – luarea de medicamente. După 4 ani de suferinţă şi după ce Alina s-a plâns continuu că situaţia nu s-a îmbunătăţit, s-a hotărât să încerce şi la mine. După 3 luni de terapie intensivă s-a îmbunătăţit situaţia Alinei. Aici am încercat să o conving să se ducă la doctoriţa ei şi să o roage să reducă medicamentele. Dar Alina are o frică foarte puternică de faptul că – reducerea medicamentelor, poate din nou să-i creeze o situaţie grea. Încercarea mea este acum să o încurajez pentru a face acest pas – de a reduce medicamentele – pentru a putea fi un om liber, stabil şi independent. Cu câţiva ani în urmă am avut o discuţie cu un medic psihiatru, care şia exprimat nemulţumirea lui legată de metoda şi intenţiile mele de a folosi cât mai puţin medicamentele psihiatrice. Povestea începe, când un medic psihiatru a trimis o doamnă în vârstă de 28 de ani la mine, să constat de ce toate medicamentele pe care le ia, nu au reuşit să o stabilească şi vine o dată pe săptămână la uşa domnului doctor, aşteaptă ore la rând şi când i se dă un medicament nou, ea pleacă acasă şi se întoarce exact cum a fost săptămâna trecută. Am purtat cu aceasta o discuţie. Am avut noroc că doamna a fost şi este o femeie inteligentă, care profesa ca învăţătoare şi după 45 de minute am descoperit problema doamnei. L-am chemat pe domnul doctor psihiatru şi i-am zis zâmbind – domnul doctor ştiu care este problema doamnei. Domnul doctor s-a uitat mirat la mine, cum am putut – după 45 de minute să descopăr, ce nu a reuşit el într-o perioadă de câteva luni şi mi-a spus: Care este problema doamnei? Am zâmbit şi i-am spus: Domnul doctor, doamna este îndrăgostită de dvs. Domnul doctor s-a uitat la mine mai mirat şi mi-a zis: Ce înseamnă? Ce vreţi să spuneţi? Ce, am făcut eu ceva? Domnul doctor, am spus: Staţi liniştit, nu aţi făcut nimic, dar doamnei îi place de dvs. Nu ştie cum să vă abordeze şi s-a hotărât, că prin venirea la dvs. şi reclamaţia că nu se simte bine, dvs. o veţi face să se simtă bine, dar ea nu a putut să vă spună, ce într-adevăr o doare. O doare că nu o înţelegeţi, că este singură şi că vrea în fanteziile ei să fie cu o persoană dragă, să-şi îndeplinească visul ei prin dvs. şi de aici, ea vine sistematic să vă vadă, să vă abordeze, primeşte medicamentele, dar acestea sunt degeaba date. Şedinţa s-a sfârşit, doamna a plecat şi am simţit că nu l-am satisfăcut pe domnul doctor psihiatru. După câteva luni îmi spune domnul doctor: Ţineţi minte cazul cu doamna care aţi spus că s-a îndrăgostit de mine? Da, am spus. Ce s-a întâmplat, am întrebat. Nu s-a întâmplat nimic, problema este că de atunci ea nu mai este în vizorul nostru şi nu mai vine la mine să primească medicamente. Şi ce este rău în asta, am întrebat. Eu am învăţat că vindecarea este – să creăm un om liber, să nu mai aibă nevoie de psihiatrie sau psihologie şi atunci domnul doctor s-a uitat la mine, de parcă dorea să mă mănânce şi m-a întrebat: Ce mi-aţi făcut, a fost să pierd o pacientă, care de fiecare dată îmi plătea. Pentru primele secunde am rămas uimit şi i-am spus: Dacă credeţi, că este etic, să ţinem un pacient, să vină de fiecare dată, ca să putem câştiga din prisma lui, eu cred că nu este moral. Ne-am despărţit fără cuvinte, dar atunci am observat că avem valori diferite în ce priveşte relaţia pacient – medic terapeut. Pe parcursul celor 40 de ani, foarte mulţi clienţi au fost trataţi la mine, dar mi se pare că sistemul medical, valorile şi normele după care trăim în România sunt mult mai puternice decât o persoană singură, străină, care tinde să aducă profesionalismul lui, dar din păcate sistemul general este mult mai puternic şi oamenii, de regulă, tind să meargă pe sistemul „turmei” decât pe aprecierea valorilor individuale, să fie cât mai bune, fără a putea să facă vreo schimbare radicală în societate. Trebuie spus că, sistemul medicamentos este mult mai ieftin aparent, decât sistemul psihoterapeutic. O pastilă singură costă mult mai puţin decât o şedinţă, dar când luăm în calcul toate medicamentele luate şi le adunăm pe toată viaţa, vedem că costul, tratamentul medicamentos este mult mai mare decât psihoterapia. Să nu uităm că este mult mai uşor să înghiţi o pastilă şi să crezi în miracole şi vindecare, decât să faci un efort să vii la o şedinţă şi să faci schimbări puternice în sufletul tău. Aşa că, cine va dori să beneficieze de tratament medicamentos cu aspectele de dependenţă puternică de medicamente, îl felicit, cum felicit şi pe aceea care sunt dispuşi la o muncă grea, la cheltuieli mai mari, dar schimbarea este mult mai puternică şi vindecarea este 100%. Cu respect, Doctor Miron Itzhak – psiholog clinician principal cu drept de supervizare P. Neamt, b-dul Mihai Eminescu nr.3, bl.D-4, ap.37, judeţul Neamţ e-mail – miron@ambra.ro Site: www.psiholog-dr-miron-itzhak.ro Telefon: 0233-236146, 0747-627971 şi 0724-225214