Dependența, ca un concept principal al vieții noastre

31/10/2019

Doctor MIRON ITZHAK
Psiholog principal clinician cu drept de supervizare

Săptămâna trecută am ținut o prelegere foarte interesantă. Din cauza faptul că spațiul a fost foarte mic – cabinetul meu – nu am putut să invit mai mult de 10 persoane. Mulți dintre cititorii articolelor mele și dintre prieteni, au fost dezamăgiți că nu au putut să participe și ei la eveniment. Unii mi-au sugerat să rezum tema expusă și să fac un articol, ca să poată lua cunoștință despre acest subiect.

M-am hotărât să scriu despre acesta, pentru miile de cititori care vor avea ceva de învățat. Cu toate că sunt foarte mulți care au vrut să participe (diferența între participare activă și citit un articol este de la cer la pământ) nu se poate compara participarea activă cu toată dinamica dezbaterilor și lecturarea simplă a unei teme expuse. Și, de aici, rugămintea este să vă înscrieți cu mult înainte de a participa la aceste prelegeri, să vă exprimați opțiunea pentru a avea un loc rezervat. Ne-am hotărât ca următoarea prelegere să aibă loc pe 27 noiembrie, ora 16,00. Subiectul va fi TRANSFORMAREA.

Subiectul acestui articol este DEPENDENȚA.

Când ne ocupăm de conceptul de dependență, ne referim la legăturile între oameni, unul cu celălalt; dependența între un om și un instrument, nu neapărat vital; între un om și o idee etc.

Dependența este când o persoană prin așteptările sale își pune nevoile personale, sentimentale, fiziologice etc pe umerii altcuiva, ca să poată fi ajutat să se simtă mai sigur, mai relaxat sau să poată să ajungă unde își dorește fără să depună el un efort suplimentar. Baza este pe efortul altora sau substanțele chimice, biologice sau alcool, alimentație ori dependența față de un om special – profesor, psiholog, preot -, dependența de o credință sau idee care poate să-i facă bine. Există și dependența de rețele sociale, de televizor, dependențe sociale, politice etc.

Când ne ocupăm de acest concept, ajungem la conceptul invers, independența.

Conceptul de dependență este un concept unic și putem spune că este unul din conceptele generale și principale ale vieții. Din momentul când s-a născut copilul, este dependent de alte persoane, mai ales de mamă, să-i satisfacă toate nevoile: mâncare, hrană, iubire, acoperiș, siguranță. Putem spune că societatea sau procesul de socializare este un proces care duce de la dependență totală la independență, de la tăierea cordonului ombilical – în mod simbolic și fizic- până la independența despre societatea spune că s-ar produce pe la 20 și ceva de ani. Dar, adevărul este că acest proces între copil și adult diferă de la o familie la alta, și, cu cât este făcut mai bine, în mod corect, onest față de copil, fără implicarea nevoilor individuale ale mamei (nu-l lasă să se dezvolte normal), cu atât mai bine crește această persoană și își dezvoltă personalitatea și independența. Dar, din păcate, mai mult de 80 de procente din copii suferă de o problemă în dezvoltarea dependenței-independenței.

Și atunci, e clar că se dezvoltă persoane care suferă de o anxietate numită anxietate de dependență sau majoritatea oamenilor au o problemă cu una din felurite dependențe, într-o mare sau mică măsură. De multe ori, nu doar procesul de socializare este vinovat în cazul de dependență ci și ADN, genetica intervin la anumiți copii care se formează mai nesigur. În caz de nesiguranță, parțială sau totală, ei se leagă de puterea altora, de atașamentul față de altcineva, ca să fie coordonați, iubiți, să li se dea un sentiment de valoare, de respect, ei simt că lumea în care trăiesc este datoare să le ofere viață. Ei doresc ca tot ceea ce nu li s-a dat să fie recompensat, se simt slabi și au aceeași nevoie să își găsească ori pe un adult, ori altceva care să le dea forță.

Îmi amintesc de un bărbat de 43 de ani, care a fost la mine mai demult, și care, prin analiza psihologică, ajunsese la vârsta fragedă de 4 ani și jumătate spre 5. Își amintea cum părinții lui stăteau în bucătărie și se certau, vedea de multe ori că se bat și se simțea foarte prost. A încercat să-i despartă, și nu numai că nu a reușit, dar a fost respins puternic. În acest caz, stătea și se simțea foarte nesigur că niciunul din părinți nu l-au susținut iar el este singur. Într-o zi, s-a hotărât să facă o salată și, spre surpriza lui, a descoperit că pregătirea mâncării îi face bine. Îi distrage atenția de la violența părinților și el a început să se ocupe cu mâncarea. De atunci, a început să se îngrașe. De fiecare dată când părinții se certau – și se certau des, el pleca la frigider, scotea mâncarea și așa simțea un sentiment de plăcere. A început, astfel, să se ivească auto/plăcerea prin dependența de alimentație. Când a venit la mine, avea 148 de kg. Nu vă spun că într-o perioadă de 2 ani, am reușit împreună să reducem 50 de kg. Persoanelor cu dependență parțială sau totală le este foarte greu să primească o responsabilitate, nu au încredere în ele și simt că prin această dependență pot să se ridice pe scara vieții.

Un om care este într-o situație mai problematică, începe să fugă din ea, pentru că îl aduce la o stare psihică mai slabă, un sentiment de durere și lovire, pierderea respectului și siguranței de sine și atunci, o nevoie de o echilibrare. De multe ori, în substanțele pe care le ia există un material bio-chimic care îl ajută să se restabilească. Dependențele pot fi și atunci când omul are o lipsă de material chimic în organism și el se alimentează printr-o mișcare socială sau un comportament care îi produce acest material, cum ar fi adrenalina. De exemplu, persoanele care conduc mașinile cu un mare risc, sunt dependente de acest stil de a conduce. Același lucru se poate spune despre bărbații dependeți de femeie, sau persoane care sunt dependente de jocuri de noroc, acel sunet al monedelor câștigate îi produce un grad mare de adrenalină.

Cu 16 ani în urmă, am întâlnit o doamnă de 30 de ani, care avea o dependență interesantă față de un mare actor. Îl urmărea, îi scria scrisori zilnic… el niciodată nu i-a răspuns, dar ea a simțit nevoia să se ducă la mai multe spectacole de ale lui, să îl admire. Într-o zi, când a ajuns actorul în orașul unde locuia doamna, a primit un telefon și a invitat-o după spectacol, la hotelul unde stătea el. După mulți ani de admirație, i-a căzut fisa: a simțit că persoana admirată este ca o persoană normală, un bărbat care dorește să-și satisfacă nevoile lui sexuale. În ziua aceea, a scăpat și de dependența sa.

Interesant este că această dependență sufletească crește în timp, are nevoie de hrană, din ce în ce mai mult, în așa fel încât persoana dependentă nu o mai poate opri sau să o reducă. Invers, ea crește și se ajunge la un cerc vicios, când dependența trebuie hrănită din ce în ce mai mult. Ne referim și la dependențele fizice și la cele sufletești. Ne referim la droguri, alcool, femei, masturbare, alimentație și toate încercările de a se lăsa sau de a reduce din dependență, duc la stări de durere, suferință, de un sentiment de durere generală, și asta se numește sevraj. Procesul de dependență psihologică îmi amintește de un băiat tânăr plecat în Brașov să facă facultatea de inginer silvic. Părinții lui plecaseră în Italia la muncă, pentru a-l întreține și plăti studiile. Dar, după câteva luni de zile, el nu s-a mai dus la școală. A suferit de faptul că era foarte apropiat de mama lui care îi dădea lui curaj și siguranța. S-a lăsat de școală și timp de trei ani de zile și-a mințit părinții că învață și să fie liniștiți. Dar el s-a închis încet- încet în camera lui și acolo își găsea auto-satisfacția când stătea în pat și se masturba. A ajuns la 9 până la 12 masturbări pe zi. Și a făcut răni în zona atinsă și a continuat acest act până când ajungea la final și se simțea în al 7-lea cer. Proprietara lui, care vedea că el nu iese deloc din cameră, l-a prins în timpului unui astfel de act. S-a speriat și s-a hotărât să-i cheme părinții și atunci s-a descoperit tot adevărul.

Sunt două feluri de dependențe: fizică și cea psihologică –sufletească. În dependența fizică, persoana resinte durerea în anumite organe și are nevoie tot timpul să-și injecteze sau să fumeze sau să facă ceva să poată scăpa parțial și temporar de această durere. În cazurile foarte grele, se recomandă dezintoxicarea în anumite centre care durează 21 de zile și în care se oferă un medicament numit metadon, ca să păcălească creierul și să se simtă ca și cum ar lua aceleași substanțe care i-au dat dependența.

În momentul când a ieșit de la acest centru, persoana dezintoxicată poate fi curată din punct de vedere fizic, dar, dependența psihică este mai puternică, este un instinct și o nevoie puternică în a continua lua substanța (medicament, drog, alcool etc) ca să evite neplăcerea și pentru a simți fie și pentru un scurt timp, plăcere și satifacție puternice. Din păcate, când amândouă părți fizic și psihic sunt împreună, duc la adicție.

Adicția este o stare mai gravă decât dependența.

Când vorbim de dependența ne referim la dependența individuală, în cuplu, în familie, în gânduri și idei – dependența spirituală. Când sentimentul meu depinde de alt om, când eu sunt trist sau fericit sau deprimat și totul este legat de un om anume, se numește o dependența sentimentală, pe care o mare parte din oameni o au, de care suferă și e dureroasă mai ales că cealaltă parte se poartă mai rece. Atunci, persoana dependentă trebuie, astfel, să accentueze sentimentele. Acest sentiment de dependența se creează când omul simte că nu poate să facă singur ceva iar în momentul când o să fie mai pasiv și mai dependent, o să fie mai bine relației dintre ei. Este, într-un fel, o manipulare sentimentală de a crea o dependența pentru a ține relație mai puternică. Din păcate, cealaltă persoană se hotărăște să nu danseze cu aceeași pași, lucru care creează probleme sentimentale grave cum ar fi tentative de sinucidere demonstrative.

Trebuie să facem o diferențiere clară între oameni care sunt dependenți în anumite lucruri dar sunt rezistenți și persoane care se încadrează la o tulburare de personalitate dependentă. Aceste persoane suferă de o teamă să lege o relație apropiată intimă cu alții, din frica faptului că fiecare apropiere poate să însemne o despărțire sau abandon. Asta se numește anxietate de abandon. Acest om suferă de omnipotență, de pasivitate. Acești oameni nu simt că pot să fie iubiți. Ei vor, într-un fel, o legătură intimă, dar le este teamă de această legătură. Și de aici, vrutul lor dar și frica de suferință, îi duc la stările de anxietate depresivă.

Trebuie să spun că există dependența negativă și cea pozitivă. Fiecare din noi are o parte din dependențele pozitive sau negative. Dependența pozitivă este atunci când rezultă idei și credințe mai bune. Dependența de religie și de Dumnezeu este foarte pozitivă, dacă omul consideră că asta pate să-l aducă la comportament pozitiv, să-l relaxeze și să-l satisfacă. Dacă el folosește credința în Dumnezeu pentru a manipula sau să facă alte lucruri care pot duce la consecințe negative, înseamnă o dependență negativă.

Una dintre problemele mai mari, care în ultimele sute de ani se întâlnește în societate, este dependența de muncă. Dar pentru că articolul este despre dependență în totalitate, o să mă ocup de dependența de muncă într-un articol complet.

Există 5 faze de confruntare cu dependența psihică:

  1. IDENTIFICAREA LEGĂTURII PROBLEMATICE. Persoana respectivă trebuie să aibă curaj să facă o introspecție și o cercetare mai profundă pentru a descoperi ce îi creează lui probleme. De multe ori, această facă este foarte greu de descoperit și necesită ajutor psihologic. De multe ori oamenii preferă să se scalde în apa lor murdară și să nu descopere problema.
  2. ACCENTUAREA MOTIVAȚEI ȘI NEVOII DE SCHIMBARE, DE TRANSFORMARE. După identificarea problemei, omul trebuie să își spună mai des cum vrea el să facă schimbarea, cum vrea să se transforme. Din momentul în care nu mai este liniștit și această nevoie de schimbare este pusă în priorități, va veni și transformarea.
  3. SĂ INVESTIM ÎN NOI ÎNȘINE! Din momentul când am identificat că este o problemă și am accentuat problema și nevoia de schimbare și dacă dependența este de a pune toată responsabilitatea pe umerii altora și de a fi pasivi, în faza a treia începem să luăm atitudine și investim în noi. Asta înseamnă să ne creem viața noastră, să ne identificăm pasiunile, să mergem la întâlniri de grup, să ne dezvoltăm personal.
  4. SĂ DEZVOLTĂM CREDINȚA ȘI OPTIMISMUL NOSTRU! Să începem să credem mai mult în noi că putem rezolva problemele și numai noi putem să ne ajutăm pe noi.
  5. SĂ DĂM O PUTERE MAI MARE ELEMENTELOR ALTRUISTE! Acstea sunt în noi și trebuie să le manifestăm către alții! Să ne pese de alții, să facem voluntariat și să-i ajutăm pe alții!

Trebuie să înțelem că dependența este un comportament natural și un act care poate fi pozitiv dacă îl recunoaștem ca atare, că face parte din noi. Fiecare din noi avem o dependența mai mare sau mică față de ceva sau cineva.

Dr. MIRON ITZHAK
Psiholog principal clinician cu drept de supervizare
Director Institut Miron- Cabinet de pshihologie
Piatra
Neamț, str. Mihai Eminescu, nr. 3, bl. D4 sc. B ap. 37 parter
Tel 0233/236146; 0233/234426; 0724/225214
e-mail: miron@ambra.ro
site: www.psiholog-dr-miron-itzhak.ro

Lasa un comentariu