La Bienala Națională de Arhitectură București 2012- cel mai important eveniment profesional al „breslei” arhitecţilor -au fost selectate, de către un juriu internațional, un număr record de lucrări cuprinzând 21 de panouri semnate Laurențiu Dumitrașc. ‘”Sunteti cel mai prolific architect!”, sunt cuvintele doamnei profesor doctor arhitect Cristina Olga Gociman, comisarul Bienalei , la recentul vernisaj de la Bacau. După care a adăugat: ”Posteritatea va apartine!” Deschizând o carte cât o cărămidă într-o grafică impecabilă, în curs de editare, cu lucrările lui Laurenţiu Dumitraşc, încercând să depăşească penibilul situaţiei.
Rep.: Ce anume a generat acest penibil?
Laurențiu Dumitrașc: Altcumva trebuia să mă întrebați. Corectă mi se pare întrebarea: De ce nu ne trebuie Dumitraşc? La care o să vă răspund simplu. Nu ne trebuie Dumitrașc pentru că la vernisajul expoziţiei de la Bacău, din 21 iunie 2013, nici una din lucrările mele nu a fost expusă. Pentru că nu se leagă nimeni la cap, într-o țară în derivă, care varsă politică în toți porii ei, să revendice adevăruri.
Norocul vostru e ca n-ați avut un Brâncuși ! V-ar fi enervat la culme cu inestetica operei. Ori l-ați fi negociat, conform zonei voastre predilecte. Ar fi avut soarta lui Celibidache, atunci când a venit să-și revendice proprietățile. Trăia Maestru. Trăia și pentru voi! Deranja un duplex etern Român-Lumea civilizată? L-ați izgonit ca pe-un străin. Vă deranja prezența lui in urbe. Nu vă rezona bine!
Acum mai bine de două decenii, la Piatra Neamț, în România, o banală frunză făcea istorie. Mutată din natură în grafică , devenise instantaneu un brand veritabil al laboratorului proaspăt reînființat: Plantavorel. Destinația materialului publicitar era Spania! Acolo trăia fiica ilustrului farmacist Vorel, fondatorul Laboratorului din Piatra Neamț –România. Laborator care, așa cum este normal, îi poartă numele.
Liniștea de dinainte, confortul cotidian, tabieturile postculturale trebuie apărate cu forța. Noțiunea de analiză critică asupra unor lucrări de arhitectură, care structurează construcția celor 21 de lucrări , este mult subdimensionată față de situația din teren.
Rep.: Unde și cu ce aţi greșit de a ieșit o poveste într-atât de urâtă?
L.D.: Asta m-am întrebat continuu. Și i-am întrebat: domnilor organizatori de evenimente culturale elitiste, unde am greșit? Eu am mai multe răspunsuri: de vină este Guliver, pentru că e prea mare, Steaua de Mare pentru ca e prea stea, vinul de Focșani din piramida Bill că e prea vechi. De vină este Mihai Viteazul pentru că ne-a lăsat o țara întreagă, Her Hoffman c-a fost exilat a doua oară, cu text cu tot, peste Ocean, Efimița lui Caragiale c-a înțeles revoluția ca pe o făcătură, Pietricica deoarece este mai mult decât un munte. Spargerea maestrului Astalos, fără de profit . În sfârșit s-a făcut dreptate! Nu mai e nimeni vinovat! Herr Hauptman a atins vocația lui maximă: a ajuns senator. În alegerile din decembrie 2012. La București, nu la Toronto.
Am vorbit despre starea de spirit ca loc geometric al creatorului raportat la sinele colectiv. Am definit arhitectura ca stare de spirit. Am dus transparența spre public, peste tot. De la apusul soarelui, minuțios raționalizat, ”întors orașului asemenea unui asfințit propriu”, pe muntele Pietricica, la transparența erotică “asemeni efectului produs de un voal pe chipul unei femei”. Starea de a fi atent în așteptare, fără ingredientul numit transparență, este nulă.
Teoremele esoterice ale locului geometric în arhitectura recentă or fi doar niște premoniții ieftine, invenții deșarte în absența unei raționalizări minuțioase? A reușit exercițiul de exorcizare asupra propriilor mele curiozități ? Absența lucrărilor din expoziție îmi spune că da! Răspunsul dumneavoastră domnilor organizatori ai Bienalei, itinerată în iunie-iulie la Bacău, este la fel de transparent precum răspunsul dat de Pilat însoțitorilor lui Iisus la Judecată, atunci când a încercat sa-și decline competenţa? ”Luati-L voi și judecați-L după legea voastră”. Înainte de 1989, pentru astfel de nedumeriri exista un singur răspuns și un singur vinovat : lipsa de glasnosti.
Rep.: Acum?
L.D.: Acum e limpede pentru toata lumea că eu și echipa de profesioniști suntem de vină. Promitem să facem distincție între bucurie – sentimentul prezenței lui Dumnezeu- și plăcere. Promitem să nu mai scriem închipuite eseuri, pline de neînțelesuri. Promitem să fim mai puțin transparenți la față, să mâncăm mai bine, să dormim mai mult și să muncim mai puțin! Promitem să nu mai răspundem viclenelor invitaţii la propriile noastre expoziții-premiere. Promit, domnilor organizatori, să vă scriu numele pe șervețelul de la cocktailul oficial, să nu vă uit prea repede!
V-aș cere reverențios iertare dragi colegi-arhitecţi, organizatorii de la expo BNAB Bacău, dacă iubirile dumneavoastră v-ar topi cunoașterea chiar și numai pentru o clipă. Încercaţi, merită! România este mai puțin prietenoasă și datorită dumneavoastră. Păcat! De ce își ucid românii valorile pentru ca indivizi penibili să se substituie lor? Pe principiul ăsta s-a făcut şi s-a desfăcut comunismul. Nu s-a schimbat nimic! Despre cum priveşte Uniunea Arhitecților din România astfel de situații și cât bine îi produce, nici nu vreau să mă gândesc…
Mai târziu, într-un sat de prin Cheile Bicazului, un băiețel pistruiat, cu părul auriu, a venit la unul din șantierele mele să-mi spună cum apa pârâului din spatele casei a lăsat pe iarba din curte mai multe foi de hârtie, pline cu desene. Surioara lui le-a luat și le-a așezat cu mare grijă în camera ei! L-am întrebat: cum o cheamă pe surioara ta, puiule? Vreau să-i mulțumesc pentru tot! Prezența desenelor mele la Bienala Naţională de Arhitectură Bucuresti a fost posibilă grație surioarei puștiului pistruiat. Numele ei, o taină.
N-am înţeles: dacă n-a ,,încăput” în vernisajul de la Bacău, Cum de a ajuns Dl LD la Bucureşti. Prolix inteviul, scris parcă anum să-l alunge pe cititor.
Laurenţiu Dumitraşcu a declarat ceea ce se poate citi în articolul de mai sus în conformitate cu nivelul său cultural. Cine înţelege bine, cine nu, arhitectul nu are nicio vină. Din păcate, nu vor înţelege mulţi! Acesta-i nivelul cultural. Nu-i de mirare că nu i-au înţeles opera. Mai avem mult până departe!
Asta e numai in tara democtatiei … la noi e o piata atcpiia. (SIC SIC SIC!!!). De altfel am trecut de varful crizei, asa ca … vor creste salariile precum Fat-Frumos, idem si preturile la imobile. Stapanii duc o lupta (de fapt isi arata dintii si dosarele).