*Stelian Grigore, directorul Casei de Cultură din Piatra Neamț, povestește despre aventura pe care cei patru temerari români au avut-o în ultimul teritoriu european situat în Arctica
Patru cercetători români, Stelian Grigore, Arthur Dăscălescu, Ioan Balmuș și Veron Toma, au făcut prima expediție științifică românească, după un sfert de veac, în arhipelagul Svalbard, ultimul teritoriu european situat în Arctica, în apropiere de Polul Nord. Cei patru cercetători, trecuți de 50 de ani, au vrut ca această expediție să fie un exemplu pentru generația tânără, să-i motiveze pe mai tinerii cercetători să-și urmeze pasiunea și să aibă curajul de a face expediții, de a aduce un plus de valoare domeniului științific din România. „Expediția științifică românească Svalbard-Criosfera 2015 s-a desfășurat, în perioada 24 septembrie – 06 octombire 2015, fără nici o sincopă organizatorică, atingându-și toate obiectivele inițiale propuse, fiind prima expediție din cei 40 de ani de experiență pe care îi am în acest domeniu căreia nu am ce să-i reproșez. Singurul regret este că timpul a fost prea scurt. Am făcut două descoperiri de excepție în domeniul speologiei, mai ales datorită folosirii modelării speogenetice transdisciplinare, pe care am elaborat-o încă de acum 20 de ani, metodă aplicată cu deosebite rezultate asupra carstului românesc în ultimii ani“, povestește Stelian Grigore, directorul Casei de Cultură din Piatra Neamț.
Beneficiind de moștenirea Emil Racoviță și de bazele filosofice ale academicianului Basarab Nicolescu, exploratorii români i-au impresionat, prin viziunea lor inedită asupra cercetării arctice, pe colegii lor norvegieni, francezi, polonezi și ruși.
Stelian Grigore: „Din acest moment, trebuie să privim Arhipelagul Svalbard ca o bucată de pământ românesc“
Denumit Antarctica Nordului, Arhipelagul Svalbard este teritoriu internațional, conform Tratatului Svalbard, la care și România este semnatară, alături de alte 39 de țări. După cele două săptămâni de expediție, Stelian Grigore spune că s-a simțit ca și cum s-ar fi întors înapoi în timp, în urmă cu 12.000 de ani, în România. Motivul pentru care susține acest lucru constă în asemănările multiple pe care arhipelagul le are cu țara noastră – de la suprafața care este aceeași cu a României, la fenomenele cauzate în Svalbard de încălzirea globală, fenomene ce au avut loc pe teritoriul țării noastre în urmă cu 12.000 de ani. „Am simțit întreaga experiență ca pe o călătorie în timp în România din cauza fenomenelor care au loc acum în Svalbard. A fost singura expediție științifică arctică ce a folosit transdisciplinaritatea ca filozofie de bază a cercetărilor și explorărilor. Ca să înțelegeți mai bine ce înseamnă transdisciplinaritatea, voi relua exemplul cu pădurea: când ești în ea, vezi copacii, vezi iarba, dar nu poți să vezi pădurea. Abia când ieși și privești de la distanță, poți vedea pădurea în ansamblu“, spune Stelian Grigore.
Date fiind asemănările dintre România și Svalbard, Stelian Grigore insistă pe faptul că românii ar trebui să țină cont și mai mult de Tratatul Svalbard, la care țara noastră este semnatară. „Din acest moment, trebuie să privim Arhipelagul Svalbard în virtutea Tratatului Svalbard din 1920, la care România este parte semnatară alături de celelalte 39 de țări, ca pe o bucată de pământ românesc, de care să avem grijă și mai ales în care să investim pentru viitor. Proiectele concrete de explorare și cercetare trebuie să conțină obligatoriu studii comparative România-Svalbard, pentru că aparentul decalaj spațio-temporal este în realitate benefic și va oferi o pleiadă de răspunsuri fabuloase privind trecutul, dar mai ales viitorul României. Este obligatoriu necesară atragerea în acest demers a societății civile și a mediului de afaceri privat, care poate investi profitabil, chiar pe termen scurt, în Svalbard, aceasta fiind marea deosebire față de Tratatul Antarctic. Un alt obiectiv este atragerea instituțiilor de cercetare prestigioase din România în studiul și determinarea probelor aduse de exploratori din Svalbard“, este de părere directorul Casei de Cultură.
Amintiri din „locul unde nimeni nu se naște și nimeni nu moare
“ Înainte de a pleca în expediție, cercetătorii aminteau și de pericolele prezente în Svalbard – condițiile meteo și urșii polari: „Ne vom păzi de urșii polari. De curând, un cercetător ceh a fost atacat de un urs polar, dar a avut norocul să fie salvat de un coleg. Unul dintre colegi are deja permis de port armă, așa că vom fi înarmați, deși ne dorim să nu fim expuși unor astfel de situații. Totuși, în cadrul expediției, sper să găsim urși de apă, care nu sunt mai mari de un milimetru, și pe care i-am găsit deja în ghețarii din peșterile noastre“.
Tardigradul sau ursul de apă este un animal care poate rezista la temperaturi de -273 de grade Celsius, la radiații de o mie de ori mai puternice decât limita oricărui animal, poate trăi zece ani fără apă și face față cu brio presiunii atmosferice din spațiu. Are forma unui urs și este alcătuit din 85% apă. Iar printre probele colectate de cercetători se regăsesc și cele cu tardigradul.
Deși cu urșii polari nu s-au intersectat, exploratorii au avut și emoții încă de la aterizare. „A fost pentru prima dată în viață când am spus Tatăl nostru în timpul unui zbor. Au fost trei încercări de aterizare și abia ultima a avut succes, din cauza curenților puternici“, spune Stelian Grigore.
Expediție sub semnul lui Emil Racoviță
Conform programului prezentat înainte de expediție, traseul arctic a început din Longyearbyen, acolo unde, în urmă cu 120 de ani pășea primul român, exploratorul Bazil Assan, și a avut ca punct fix Fox Top Glacier. Întreaga aventură a fost sub semnul lui Emil Racoviță, exploratorii purtând, pe rând, medalia de argint cu expediția lui Racoviță în Antarctica.
Fiind pământ internațional, arhipelagul a devenit, după 1990, un punct de atracție atât pentru turiști, cât și pentru cercetători. „În Svalbard ajung trei categorii de oameni: prima categorie este formată din mineri, pentru că istoria mineritului în zonă începe în 1900, și infrastructura aferentă – cei care prestează diverse servicii pentru mineri, cea de-a doua din cercetători, exploratori și aventurierii care practică sporturi extreme și cea de-a treia, din care fac parte turiștii clasici. Abia după 1990, arhipelagul a început să fie frecventat și de ultimele două categorii. Am fost cazați într-un huset, clădire făcută pentru mineri și un fapt interesant în Svalbard este că, nicăieri, nu intri încălțat decât cu papuci de schimb. La intrare, ai două rasteluri: unul pentru încălțăminte și un altul unde să-ți lași arma, armă necesară în rest pentru a te păzi de urșii polari“, povestește exploratorul.
În Svalbard, fiecare e prieten cu fiecare
La „sfârșitul lumii“, după cum îi place lui Stelian Grigore să spună, sentimentul de izolare este greu de descris în cuvinte, dar este și un lucru pozitiv, pentru că asta îi leagă pe oamenii care ajung pe arhipelag, legături care, în orice alt colț al lumii, nu s-ar produce atât de repede și de natural. „Cea mai mare satisfacție după această experiență rămân relațiile interumane și internaționale. Nu ne-am așteptat să cunoaștem atâția oameni, din toate colțurile lumii, să legăm atâtea prietenii“, povestește directorul Casei de Cultură din Piatra Neamț.
Expediția și-a atins și scopul principal – colectarea de probe, iar cercetătorii recunosc că nu se așteptau să aibă atâta succes: „Cercetările speologice au avut ca rezultat descoperirea unui nou tip genetic de peșteră cantonată într-un nou tip de substart Morenafrost, precum și descoperirea, prin modelare transdisciplinară, a unui areal carstic cantonat în calcare ordovician-cambriene, cele mai vechi din lume. Cercetările geologice au avut ca rezultat colectarea a aproape 100 de eșantioane de roci, minerale și fosile comune sau inedite. S-au cules toate datele de climatologie necesare proiectului de amplasare a unui telescop robotic polar de producție românească în Svalbard, găsindu-se și un amplasament adecvat. S-au efectuat studii transdisciplinare asupra ghețarilor Larsbreen și Longyearbreen, aflați în stadiu avansat de topire. S-au descoperit și prelevat probe din crioconite pentru prima dată în cercetarea românească, precum și eșantioane cu tardigrade arctice“.
Primele rezultate, prezentate la Simpozionul Național Criosfera 2015
Svalbard este un loc unic în lume, aceasta este concluzia exploratorului cu patru decenii de experiență, decenii în care a reușit să vadă lumea întreagă. Acesta este și motivul pentru care echipa și-a propus deja să continue proiectele în zonă, începând cu 2016. „Avem mai multe proiecte, mai multe studii comparative: al Lacului Antropic Văcărești cu Lacul Antropic Isdammen, ambele cu o suprafață de 186 hectare, al zonei carstice Mangalia cu zona Carstică Hilmarfjellet, al Oligecenului din Semifereastra Bistriței cu Oligocenul din Adventdalen și studiul comparativ al ghețarilor Longyearbreen și Larsbreen cu depozitele criosferice permanente cantonate în Avenele Platformei Borăscu din Carpații Meridionali. Ne-am plănuit deja să organizăm prima expediție arctică cultural-științifică, în mai 2016“, descrie Stelian Grigore planurile din viitorul apropiat.
Până la îndeplinirea proiectelor pentru 2016, cei patru exploratori vor prezenta probele din Svalbard la Simpozionul Național Criosfera 2015, care va avea loc la Casa de Cultură din Piatra Neamț, în perioada 27 – 30 noiembrie, eveniment care reunește într-o singură „familie“ cercetători, exploratori, profesori, studenți și oameni cu pasiune, care au preocupări legate de Științele Criosferice.
Expediția încununată de succes a celor patru exploratori seniori se dorește a fi un exemplu pentru generația tânără, exploratorii dorindu-și să predea ștafeta unor tineri pasionați, care să continue cercetările și să îmbogățească astfel palmaresul național în domeniul științific.
Andreea AMARIEI