Am mai spus și voi continua s-o repet: falimentul este singura salvare a societății românești. Demonstrație: acolo unde pastilele nu mai fac față, se folosește bisturiul, iar organismul se reface și merge mai departe. Cu o singură diferență: dacă în medicină pacientul mai poate să și moară după operație, în economie el va trăi certamente mai bine.
Pentru succesul acestei teorii, sunt necesare inițiative legislative, astfel:
– toți creditorii de stat să fie obligați, sub sancțiuni severe, să declanșeze acțiuni de faliment împotriva tuturor rău platnicilor, fără alegere. Fără alegere înseamnă mai ales să nu ezite în fața coloșilor industriali pe care statul îi susține din rutină și spaimă.
– procedură rapidă și fermă. Închipuiți-vă că am văzut, pe lista unui tribunal comercial, acțiuni de faliment datând din 1995 (scriu acestea în decembrie 2002). Dacă procedurile se mișcă în acest ritm, România nu se va redresa niciodată.
– legea să selecteze strict și limitativ domeniile economice susținute de stat; restul să fie lăsate să se descurce realmente pe principii de piață.
– coloșii energofagi și ineficienți să fie predați unor firme private cât mai repede, fără nici un preț și fără nici o condiție, decât aceea, normală, ca investitorii să-și plătească dările la stat (desigur, după o perioadă de grație în care să se poată redresa).
– mărirea numărului personalului de la instanțele comerciale (inclusiv a experților și lichidatorilor) până s-ar ajunge în situația ca aceste proceduri să se termine în maximum câteva săptămâni, cele mai grele în câteva luni.
Aplicând toate acestea, vă garantez, societatea românească s-ar mișca exact în ritmul în care se mișcă procedurile de faliment, adică extrem de repede. Așa se mișcă și acum, adică extrem de încet.
- Inițiative legislative: legea curățeniei
Cineva a spus cândva așa: Reforma începe cu curățenia.
Eu spun așa: toate adevărurile sunt foarte simple.
Prima impresie pe care o are un străin despre țara noastră este în legătură cu aspectul locurilor publice, care sunt absolut mizerabile.
Primul contact al unui străin abia intrat în România este prin intermediul unui veceu public – o aventură teribilă și teribil de dizgrațioasă.
Ce mă intrigă foarte mult în această problemă este mizeria din locurile dosnice, gunoiul dat după ușă, și lăsat acolo cu anii.
Soluția? O mare acțiune de împărțire a României pe sectoare: toți proprietarii, toți patronii, toate asociațiile de locatari, toate școlile etc., să fie obligate să-și curețe sectorul, amendate dacă nu o fac, stimulate dacă o fac. Firmele specializate ale primăriilor să colecteze gunoiul și să asigure tomberoanele. Echipe de controlori voluntari sau plătiți să supravegheze la sânge pe toată lumea, amendând pe cei care aruncă pe jos hârtii sau chiștoace, și pe cei care consumă semințe („bomboanele agricole“ trebuie să dispară din societatea românească).
Evident, ideea mea este de a educa populația în sensul de a nu mai arunca la întâmplare nimic, nici un gunoi cât de mic. Atunci când acest obicei va fi încetățenit, s-ar putea să avem surpriza de a constata, ca o continuare la spusa de la începutul acestui text, faptul că reforma s-a încheiat. Căci un om ordonat și curat este, de regulă, și harnic, și corect, și cinstit.
Judecător Gheorghe MOROȘANU
nihilsinegeo@yahoo.com