Orice cloșcă își apără puii, mi-a spus cineva într-o zi.
Dacă aș fi ministrul justiției, aș avea grijă mai întâi de judecători și procurori (și tot personalul afectat lor), apoi de toți purtătorii unei diplome de drept, ba chiar și de viitorii juriști – studenții de la drept.
Pentru studenți aș propune facultăților un sistem foarte serios de practică la instanțe, amintindu-mi că pe mine în facultate nimeni nu m-a învățat nimic concret.
Pentru judecători și procurori nu vă spun acum ce aș vrea și ce aș propune. Citiți tot acest serial și veți găsi multe. Totuși, în esență: condiții de viață și de lucru, egalitate deplină cu celelalte puteri, încurajarea demnității și a gândirii cu propriul cap, slobozenie maximă din punct de vedere procedural și formal.
Pentru ceilalți juriști – egalitate de tratament cu avocații.
Avocații – despre ei s-ar putea spune că își pot căuta singuri de grijă, și nici nu fac parte din sistemul păstorit de mine. Nici pe departe. Avocații s-ar bucura de atenția cea mai mare din partea mea, fiind cei mai apropiați și mai activi colaboratori ai magistraților în înfăptuirea justiției. Două idei:
– aș face apel la magistrați să-i trateze pe avocați cu toată înțelegerea și spiritul cooperant;
– aș scoate de la naftalină propunerea de lege privind instrumentarea dosarului de către avocați, cu prezentarea periodică a materialului în fața judecătorului și cooperarea lor cu instanța până la soluția finală;
– aș descuraja cu vehemență tâmpenia unora care spun că avocații nici nu au voie să se întâlnească în afara sălii de judecată cu magistrații. Pentru argumente, vezi titlul următor.
Aș studia atent opinia păstoriților mei despre prestația mea, păstrându-le la dispoziție demisia mea de onoare dacă aș constata că nu i-am înțeles, sau că nu i-am ajutat suficient.
- Turnul de fildeș
Dacă aș fi ministrul justiției, aș fi de acord ca magistrații să fie serioși, sobri și atenți la toate relațiile personale, dar nu să se comporte ca niște speriați, cum ar vrea unii. Juriștii sunt comunicativi, pentru că știința dreptului înseamnă multă comunicare și multe dezbateri. Dezbaterile cele mai aprinse și mai fructuoase sunt cele dintre diferitele branșe ale profesiei – în speță între judecători și avocați. Cum să le interzici acest lucru? Ce eficiență are această interdicție?
Să vă spun din experiența mea. Pe lângă mica mea instanță funcționează nu mai mult de 4-5 avocați permanenți, tineri, activi și isteți. În sala de judecată discutăm cât ne permite timpul și procedura. Dar acolo problemele abia se pun. Ele se rezolvă mai târziu, în birou, unde ei vin cu documentația și ideile lor, mă provoacă la discuții, scot și eu documentația mea, le punem cap la cap, și adevărul juridic iese în câștig. Prin astfel de discuții tinerii și bătăioșii avocați m-au convins de multe ori, de multe lucruri, chiar atunci când – îmi place să recunosc – eu aveam altă idee, care nu era cea mai bună.
Problema se pune mai serios când căuzașul simplu nu are avocat. Și el ar vrea – observați în sala de judecată – să-i povestească judecătorului varianta lui, cu cuvintele lui, cu detalii pe care crede el că e musai să le sublinieze. Desigur, el nu vorbește prea structurat, și de loc juridic. Dar, cu toate riscurile pe care mi le asum, aflați că eu am făcut și pozna asta: am primit în birou și ascultat pe omul care a ținut neapărat să-și spună păsul. Și de multe ori povestea lui mi-a luminat speța, mi-a dat detalii care nu se găseau în dosar, contribuind la o dreaptă judecată.
Există și o a treia situație, care mi s-a întâmplat mai rar: omul vrea să vină la judecător pentru că nu a înțeles nimic de la avocat, care nu a avut destulă răbdare sau putere de convingere. Asta e o problemă care ține de branșa avocaților, iar eu, prietenește, mi-am permis uneori (cu cine mi-am putut permite) să discut cu avocații și acest aspect.
Problema, în fond, care este? Este nenorocita de bănuială și de prezumție răsturnată, cum că, dacă judecătorul discută ceva în particular cu avocatul sau cu una sau cu ambele părți, musai „aranjează“ ceva, sau se lasă corupt. Amintiți-vă cum, în filmele americane, judecătorul, suspendând ședința, îi convoacă pe avocați în birou. Oare ce aranjează ei acolo? Oare ce prezumție funcționează în America?
Judecător Gheorghe MOROȘANU
nihilsinegeo@yahoo.com