6.Incognito
Dacă aș fi ministrul justiției, aș face vizite sistem vodă Cuza la instanțe și alte instituții și locuri ale justiției. Aș lua după mine un ziarist care să consemneze tot ce vede și să publice fără rezerve. M-aș așeza la cozile lungi de la arhive ca să cronometrez cât se așteaptă pentru primirea unui dosar la studiu. M-aș înscrie în audiențe la președinți și alți șefi. Evident, aș intra în sălile de judecată.
Ideile de bază pe care le-aș urmări, ar fi, pe lângă aprecierea calităților managerului local, următoarele:
– timpul cetățeanului. Ce se face, ce trebuie făcut, pentru ca justiția să i-l mănânce cât mai puțin?
– respectul pentru cetățean. Are personalul disponibilitate pentru omul simplu? Are tactică pentru omul supărat sau nervos? Are știința de a-l face să înțeleagă ce e cu el, cum a câștigat sau de ce a pierdut?
– au judecătorii și grefierii demnitatea, prestanța, dar și degajarea adecvate funcției?
– în final, l-aș asista eu pe ziarist, după ce i-aș cere să facă un sondaj de opinie la ieșirea din instanță. Aș ține neapărat să constat câți oameni ies din instanțe bodogănind, câți ies mulțumiți (nu vorbesc de soluțiile finale, ci de felul cum au fost tratați), câți – foarte important – ies măcar lămuriți despre ceea ce li se întâmplă.
- Pedepse neconvenționale
Două cazuri:
- Am o rudă care s-a lăsat de băut după ce a plătit o lungă serie de amenzi pentru scandaluri și tulburarea liniștii publice. S-a hotărât singur, într-un moment de luciditate, văzând că nu mai reușește să ducă banii acasă la copii, și trebuie să-i dea la stat pentru niște prostii.
- Un tip se află la al treilea proces penal, având două condamnări anterioare, pentru conducerea mașinii în stare de ebrietate. Asta e boala lui, și nu se poate abține nicicum: când bea, se urcă la volan, cu sau fără permis (ultima dată era fără permis, urmare a condamnării anterioare). Colegul care îl judecă mi-a spus: N-a comis nici un accident, n-a omorât pe nimeni, dar cum să lași în libertate un asemenea om? Cum poți fi sigur că nu schilodește pe cineva până la urmă?
Primul caz este relativ simplu: țara asta e plină de oameni care fac scandal la beție. Și eu am judecat asemenea persoane, iar câtorva le-am aplicat închisoare contravențională, o soluție cu care nu mă mândresc de loc. M-am consolat doar cu ideea că, poate, în cele 15 sau 30 de zile de recluziune le va mai ieși rachiul din cap. Totuși, stau acum și mă gândesc: nu există și altfel de măsuri în cazul lor? Dacă ruda mea s-a educat singur (are aproape 2 ani de când nu mai bea și, evident, nu mai face nici scandaluri), legea, judecătorul nu pot găsi și soluții (nici nu vreau să le spun pedepse) alternative?
De exemplu:
– bețivul scandalos să fie obligat să meargă regulat la psiholog, care să reporteze instanței cum decurge tratamentul și cum se comportă pacientul;
– șoferului obsedat să i se scrie pe mașină: „șofer potențial alcoolic“.
Vă vine cumva să zâmbiți? Ei bine, Europa și America sunt pline de asemenea pedepse alternative.
Dacă aș fi ministrul justiției, aș medita serios la toate acestea, aș consulta mulți specialiști și practicieni degajați în gândire, în sfârșit, aș face propuneri serioase de lege în sensul celor de mai sus. Dar, până la modificarea legii, aș stimula pe judecători să găsească asemenea soluții, chiar forțând sistemul juridic actual.
Judecător Gheorghe MOROȘANU