Gheorghe MOROȘANU
nihilsinegeo@yahoo.com
Când m-am dus la CEC să scot o parte din această sumă, funcționara de la ghișeu i-a zis unei colege: uite, ăsta e cecul pe care l-a depus domnul Danetti.
Oare trebuie să mai scriu ceva despre liceu? Să încerc.
Prin anul trei, cred, am avut șansa de a sărbători centenarul liceului meu. Îmi amintesc un singur lucru: mergeam în grupuri mari pe sălile clădirii, cântând Gaudeamus igitur.
Eram „bun“ la filozofie și economie politică, alături de colegul Costea, adică ne împingeau colegii în față, să ne producem, ca să treacă ora.
Limba latină era un obiect cvasi-matematic. Un timp am ținut pasul, după un alt timp am pierdut ritmul și totul a devenit un coșmar. Sunt orele și minutele care au trecut cel mai greu în viața mea. Am rămas cu o mulțime de maxime latine, pe care le-am regăsit și re-cultivat în cariera mea juridică.
Eram un fan (naiv, desigur) al materialismului dialectic și al filozofiei marxiste. Eram și ateu, și cred că am rămas ateu. Discutam mult pe teme filozofice și religioase cu colegele, ne contraziceam vehement, credeam că adevărurile mele sunt foarte clare și ușor de exprimat și de impus.
Asemenea discuții aveam mai ales cu o colegă, să-i zicem E.C. Mergeam să o vizitez duminica, și stăteam împreună la televizor (eu nu aveam televizor atunci, până în clasa a XI-a nu am avut nici curent electric), la ora 11, când era difuzată emisiunea „Să înțelegem muzica“, a lui Leonard Bernstein.
Partea anterioară ( Curriculum vitae ½ (22) )
Partea următoare ( Curriculum vitae ½ (24) )