Ghidul politicianului pervers
*”Cum să cred eu că unul nu a jucat strâmb, când la alegerile locale a avut într-o secție de votare 400 de voturi și la generale doar 8 voturi pentru candidatul din partidul său?”, întreabă consilierul parlamentar Romel Bîrjoveanu
*”Omul e dracul!”, a fost scuza acelui primar
Unii primari cântă partituri diferite la diverse runde de alegeri. O spune din interiorul fenomenului de organizare politică și Romel Bîrjoveanu, acum consilier parlamentar la Cabinetul senatorului Eugen Țapu.
Un exemplu concludent dat de acesta se referă la alegerile generale din 2012, din colegiul 7 Neamț. La acel moment, Bîrjoveanu era consilier la cabinetul deputatului Marius Rogin și îndeplinea chiar și o funcție politică în PDL Neamț. Din ambele calități, firește că ”ajutorul” de deputat a participat la campania electorală prin care șeful său urmărea câștigarea unui nou mandat. Colegiul a fost câștigat însă, en-fanfare, de social-democratul Ionel Arsene.
Dincolo de valul USL care a măturat practic candidații PDL, Romel Bîrjoveanu nu a putut trece cu vederea și peste unele prestații mai ciudate ale unor primari din același partid cu Rogin. Și astfel de întămplări fac parte din suita de ”amintiri penibile” din experiența sa care i-au lăsat un gust amar.
”Nu am alt cuvânt decât: penibil. Cu majuscule – PENIBIL! Vii tu primar cu rezultatele de pe secțiile de votare. Noi aveam, pentru comparație, și voturile de la alegerile locale. Și de pe o secție unde la locale ai avut, în vară, 400 de voturi, acum ai scos doar 8 voturi. Adică nici neamurile primarului nu au votat candidatul din același partid cu primarul. Păi asta nu e lucrătură. Și apropos de acel <penibil> pe care îl ziceam: scuza respectivului primar a fost <omul e dracul!>. Avea dreptate, dar probabil se referea la <omul> din el. Dacă mai poți spune că asemenea politician e om…”, declară Bîrjoveanu.
Consilierul parlamentar nu a dorit să spună despre ce primar e vorba concret, însă ținând cont că delimitarea e strict pe colegiul 7 în care sunt doar câțiva aleși locali PDL, nu ar fi prea multe variante de lucru.
Cert e că dezamăgirea lui Marius Rogin și a staff-ului său de campanie a fost, pe cazul respectiv, cu atât mai mare cu cât acel primar nu era dator doar politic ci și moral fostului deputat. „Ce să vă spun? A apelat la Marius Rogin pe când era parlamentar, pentru diverse probleme, și ale comunității și ale familiei. L-a ajutat Rogin și pentru o investiție cu asfalt, i-a ajutat pe cineva din familie să capete un job bun că, deh, e primarul nostru, hai să-l ajutăm. Nu i-a cerut nimeni nicio răsplată decât să fie un bun coleg. Greu. Penibil!”, mai spune Bîrjoveanu.
Jocul dublu sau chiar triplu pe care îl fac unii primari (sau șefi de organizații locale) la alegerile generale nu este o noutate. În timp ce la alegerile locale, unde este în joc interesul lor, primarii sau candidații de la comune rup practic ușile partidelor la județ, cer materiale promoționale, lansări și chiar spectacole (dacă se poate, suportate financiar de organizația județeană prin chetă de la membrii de vază), la alegerile generale, unii dintre liderii locali fie trădează pe față, fie ”se dau loviți” (ceea ce permite adversarilor să schimbe raporturile electorale), fie au abordări care frizează absurdul. Culmea este că la alegerile generale, liderilor locali nu li se cer nici bani, nici altceva decât loialitate față de partidul care i-a sprijinit cu câteva luni în urmă și fără ștampila căruia nici ei nu ar fi putut candida. Toate consturile la alegerile generale (uneori chiar în exces) sunt suportate de candidați care se vor parlamentari (în cea mai mare măsură) sau de sponsori de la județ sau de la centru.
Un fost primar a devenit celebru în legenda electorală contemporană când, după ce a primit materiale (pliante, afișe, capse, tricouri, șepci) și chiar și bani pentru tinerii care urmau să distribuie aceste produse sau să pună afișe, a cerut bani și pentru el, folosind o expresie uluitoare: “Păi ce, e nunta mea? Acum e nunta deputatului”. În opinia acelui lider local, candidatul de deputat trebuia să-i acopere și lui cheltuielile cu timpul consumat cu campania pentru colegul de partid.
Daniel VINCA