Recent adoptata lege a insolvenţei persoanelor fizice este o adevărată gură de oxigen acordată restanţierilor la bănci care se află în dificultate cu plata ratelor. Conform legii 151/2015, insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor, pe măsură ce acestea devin scadente şi survine după trecerea unui termen de 90 de zile de la data scadenţei în care nu şi-a plătit datoria faţă de unul sau mai mulţi creditori. Insolvenţa este relative, legea arătând că oricând un creditor poate indica o sursă de venit pe care debitorul o ascunde, iar atunci starea de insolvenţă dispare şi atrage reaua credinţă a debitorului.
*Plan de rambursare sau lichidare active
Lipsa disponibilului persoanei fizice se declară prin două căi. O dată, poate depune la comisia de insolvenţă o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor. Cu alte cuvinte, când debitorul are venituri, dar sunt insuficiente pentru acoperirea datoriilor, acesta poate să depună comisiei de insolvenţă o cerere de deschidere a procedurii, plus un plan de rambursare a datoriilor care va fi analizat şi ulterior aprobat sau nu de comisie.
Când debitorul consideră că nu are posibilităţi de asumare a unui plan de rambursare, poate solicita direct instanţei judecătoreşti competente deschiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active. În acest caz, el începe sub supravegherea judecătorului sindic, lichidarea patrimoniului său sub coordonarea unui lichidator judiciar. Este situaţia la care legea prevede această variant mai ales pentru datoriile foarte mici, de aceea poate fi aplicată doar de către persoanele care nu au niciun bun sesizabil, care au peste vărsta standard de pensionare.
*Procedura administrativă
Procedura administrativă, cea prin comisia de insolvenţă, presupune ca, după depunerea cererii, a cazierului fiscal şi judiciar, a situaţiei litigiilor pe rol, a unui raport al Biroului de credit, comisia să admită deschiderea procedurii şi să desemneze un administrator. Dar, în cazul când comisia constată o situaţie insurmontabilă a debitorului, poate sesiza instanţa pentru lichidarea acestuia. Planul de rambursare a debitelor trebuie aprobat de creditorii care deţin cel puţin 55% din valoarea totală a restanţelor şi poate cuprinde chiar şi variant de vânzare a imobilului locuinţă de familie. Dacă planul este respins, iar debitorul nu atacă în instanţă această decizie şi nici nu a cerut instanţei declanşarea insolvenţei, atunci comisia de insolvenţă se desesizează.
*Procedura judiciară
Procedura judiciară poate fi deschisă la cererea debitorului, la cererea creditorilor, dacă planul de rambursare nu a fost respectat.
În pimul caz, instanţa de judecată dispune deschiderea procedurii şi desemnează un lichidator care va valorifica bunurile debitorului. Totodată, debitorul pierde dreptul de dispoziţie asupra bunurilor sale şi a veniturilor urmăribile din averea sa, cu alte cuvinte nu-şi mai poate gestiona singur nici salariul, nici cheltuielile.
După ce lichidatorul încheie procedura, instanţa dă o sentinţă judecătorească în acest sens. Dacă după încheierea procedurii insolvenţei mai rămân datorii de plătit, instanţa va menţiona în sentinţă valoarea sumelor care vor fi oprite din veniturile urmăribile ale debitorului pentru acoperirea acestor restanţe care au rămas după lichidarea bunurilor. Excepţia oferită de lege se referă la cazul în care se pot încheia procedurile,a tunci când debitorul, după un an de la continuarea plăţilor făcute către creditori, a acoperit cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor rămase, caz în care debitorul se poate adresa instanţei sau comisiei pentru a solicita eliberarea de datorie. Aceste prevederi se aplică şi dacă, după 3 ani de zile de plată după închiderea procedurii, debitorul a acoperit 40% din datorie. De asemenea, eliberarea de datorii se poate cere şi atunci când cu toate eforturile sale, după trecerea unui termen de 5 ani de la închiderea procedurii, el nu a reuşit să achite minim 40% din datoriile rămase în urma derulării procedurii.
*Cum se degrevează de datorii
Dar, pentru a putea beneficia de degrevarea de aceste datorii, debitorul trebuie să respecte pe toată această durată graficul de plăţi, să informeze lichidatorul sau comisia de insolvenţă despre orice venituri obţinute în plus faţă de cele declarate la ultima raportare, să achite în contul de lichidare minim 40% din orice venit suplimentar ce depăşeşte salariul minim pe economie, să comunice trimestrial o situaţie cu privire la plăţile făcute, să desfăşoare legal o activitate producătoare de venit ori să caute un loc de muncă mai bine remunerat, iar în cazul pierderii locului de muncă să depună toate eforturile pentru găsirea altui loc de muncă, să informeze lichidatorul sau comisia de insolvenţă dacă obţine sub orice formă moşteniri, donaţii şi orice alte bunuri sau servicii a căror valoare depăşeşte salariul minim pe economie, să participe la cursuri de educaţie financiară organizate de comisia de insolvenţă, să anunţe orice schimbare de domiciliu sau reşedinţă principal în maxim 5 zile de la producerea schimbării.
Desigur, în toată perioada de la declanşare până la închiderea procedurii, un debitor nu mai poate contracta alte împrumuturi, decât în situaţii grave şi urgenţe ce pun viaţa în pericol, a debitorului, a familiei sale. De asemenea, nu poate face donaţii, dar nici nu poate refuza donaţii ori renunţa la moşteniri.
Situaţia insolvenţilor este înregistrată într-un aşa-zis cazier.
C.I.
