* Noua procedură civilă învaţă justiţiabilul importanţa dialogului
La şase luni de la implementarea Noului Cod de Procedură Civilă deja se poate vorbi despre avantajele şi dezavantajele acestor reglementări. Cum se vede în mod real noua procedură şi cum se aplică ne explică avocata Mihaela Nichifor din cadrul Baroului Neamţ şi membru al centrului de Mediere Neamţ.
Reporter: Sunt câteva luni de când se aplică reglementările impuse prin Noul Cod de Procedură Civilă şi se conturează deja beneficiile şi dezavantajele. Care ar fi acestea, din perspectiva celor care au chestiuni de rezolvat în justiţie?
Avocat Mihaela Nichifor: Ca principală modificare s-a introdus acel T0 – termenul zero – acel prim termen în care părţile nu compar în faţa instanţei, ci doar judecătorul are obligaţia de a verifica actele anexate cererii de chemare în judecată, dacă cererea de chemare în judecată îndeplineşte condiţiile cerute de lege şi dacă aceasta cuprinde lucrurile esenţiale, argumentele pe care se bazează cererea, adică obiectul şi probele pe care se sprijină acesta, numele şi adresele martorilor, toate înscrisurile de care se face vorbire, precum şi teza probatorie a cererii. Toate acestea trebuie să fie depuse în exemplare suficiente, pentru a putea fi comunicate tuturor părţilor din proces, plus un exemplar care rămâne instanţei. În condiţiile în care judecătorul constată că toate aceste lucruri sunt îndeplinite, procedează la comunicarea cererii de chemare în judecată către părţile implicate în proces şi pune în vedere celorlalte părţi să depună întâmpinare.
Rep.: Aşadar, atunci când cineva vrea să depună o acţiune la instanţă, trebuie să fie pregătit cu dosare întregi inclusiv liste de martori cu adrese, cu numele complete şi codurile numerice personale, date la care nu oricine are acces.
M.N.: Da, toate acestea se primesc la registratură, se înregistrează, apoi se dă termen ales de calculator şi se face o repartizare aleatorie către un complet de judecată, care va fixa un termen până la care va constata dacă sunt îndeplinite cerinţele legale pentru cerere.
Rep.: Cât timp trece între termenul zero şi primul termen de judecată?
M.N.: Depinde de cât de încărcat este magistratul căruia i-a fost repartizată cererea, depinde de obiectul cererii, dacă este urgentă – se judecă cu precădere, sau este o cerere de drept comun, de fond funciar, de drept penal sau comercial. Se întâmplă ca o cerere sau mai multe cereri având acelaşi obiect să fie distribuite aleatoriu la diferite complete de judecată şi să primească termene diferite, deşi ele sunt similare şi au aceleaşi obiect. Dar, primul termen T0, care nu este un termen propriu-zis, în care părţile se întâlnesc în sala de judecată, să fie diferit de la cerere la cerere. Cel mai scurt termen a fost de pe o zi pe alta într-o cerere urgentă, iar cel mai lung se întâmplă să fie de la câteva săptămâni până la câteva luni, două – trei luni, depinde.
Rep.: Ce se întâmplă între termenul zero şi prima înfăţişare în proces, ce trebuie să facă justiţiabilul?
M.N.: Trebuie să fie atent pentru că va primi o adresă din partea instanţei de judecată prin care i se aduce la cunoştinţă dacă are de completat dosarul, cu un CNP, un înscris, un document de care face vorbire şi pe care nu l-a ataşat cererii. De asemenea, i se poate solicita depunerea copiilor după înscrisuri pentru a fi comunicate părţilor, dacă nu le-a depus în număr suficient. În acest caz, instanţa emite adresă şi justiţiabilul are la dispoziţie un termen de 10 zile pentru îndeplinirea acestor obligaţii.
Rep.: Urmează apoi primul termen de judecată, cel în varianta clasică, cu părţile care vin în faţa completului.
M.N.: Trebuie spus că există cauze care pot fi soluţionate până la acest prim termen, cauze în care instanţa poate da o soluţie doar prin această corespondenţă din birou cu părţile implicate în proces. Pentru că în momentul în care nu se impune audierea unor martori şi sunt doar înscrisuri şi comunicarea înscrisurilor se face prin avocat, prin consilier juridic sau prin persoane care pot reprezenta părţile, iar instanţa ajunge la concluzia că poate da o soluţie în funcţie de înscrisurile depuse şi de probatoriul administrat, atunci face acest lucru fără a mai fi nevoie de probatoriu suplimentar. Aşa este cazul rectificării unui act de stare civilă, de pildă, care nu are nevoie de citarea părţilor în sala de judecată. Sau cauzele în care s-au depus acordurile de mediere. Altfel, se acordă termenul de judecată la care părţile sunt citate şi se administrează probatoriul.
Rep.: Un alt element de noutate este modul în care se procedează în faza recursului.
M.N.: Toate cererile introduse sub noua reglementare trebuie redactate, motivate şi susţinute de către avocaţi, consilieri juridici sau reprezentanţi legali care pot face acest lucru în baza unui mandat special. Sancţiunea pentru neîndeplinirea acestei cerinţe este inadmisibilitatea recursului. S-a ajuns la această situaţie întrucât instanţa de recurs era o instanţă de control judiciar care analiza numai nelegalitatea hotărârilor, nu şi netemeinicia lor şi probabil că justiţiabilii, încercând să treacă peste aceste prevederi legale, forţau într-adevăr nota şi în acest mod ajungeau multe recursuri pe rol fără a îndeplini cerinţele legale, îngreunând astfel activitatea instanţelor.
Cristina IORDACHE
