Ceea ce se numește „capcana lui Marx” a devenit deja un loc comun în domeniul științelor sociale și politice, în sensul în care chiar critici ai marxismului și ai efectelor aplicabilității politice a acestei doctrine care s-a transformat, e însăși, în ideologie, utilizează, atunci când analizează, spre exemplu, răul politic din regimurile comuniste, tocmai de-finiția marxistă a ideologiei. Acesta ar fi, în opinia mea, principalul efect al marginalității conceptuale la care a fost supus termenul de ideologie în posteritatea lui Marx. Prin îngustarea sematică a conceptului, semnificația sa a fost redusă la o falsă reprezentare a realității, ceea ce, desigur, se întâmplă în cazul regimurilor dictatoriale, care apelează la instrumentul ideologic, de regulă pentru a-și justifica statu-quo-ul.
Însă, înțelegerea ideologiei nu poate fi restrânsă la acea-stă semnificație, câtă vreme societățile democratice care au evoluat de-a lungul ultimului secol atestă faptul că este posibilă atât pluralitatea ideologiilor, cât și permanenta confruntare ide-atică a acestora, tocmai în ideea apropierii de un ideal al gu-vernării în care realitatea socială și politică să nu fie cosmetizată, ci mereu îmbunătățită. Aș adăuga că, în această direcție, ideologiile particulare precum, spre exemplu, liberalismul, comunitarismul sau social-democrația lucrează în calitate de instrumente ale unui „ideal regulativ”, având nu doar valențe empirice, ci și de ordin normativ.
Revenind la marginalizarea conceptuală a ideologiei, prin contaminare semantică s-a înrădăcinat ideea că acest termen nu poate fi disociat de regimurile totalitare ale secolului trecut. În mod evident, ideologiile particulare ale fascismului, bolșevis-mului și nazismului își au rădăcina comună – așa cum a observat, cu suficientă acuitate, Hannah Arendt – în răul politic ipostaziat nu doar la nivelul violenței simbolice pusă la lucru de regimurile aferente acestora, ci și la nivelul violenței fizice ilegitime manifestate prin crimele în masă. Cu toate acestea, deși revendică, în mod firesc, necesitatea analizei și din perspectiva formelor sale perverse, precum cele de mai sus, problema ideologiei nu poate fi redusă la totalitarism.
Departe de a fi, deci, exclusiv o „lighioană”, ideologia reprezintă, inclusiv în societatea contemporană, o matrice între cadrele căreia evoluează relațiile intergrupuri și interindividuale, iar reducționismul semantic înseamnă, din acest punct de vedere, o întreprindere care poate văduvi științele sociale și politice, dar și domenii precum economia, filosofia ori istoria de un instrument important pentru o abordare comprehensivă, în sensul unei analize interpretative, a complexității lumii noastre. Indiscutabil, nu avem de-a face cu o formă ideologică fixă, din moment ce înseși reporturile dintre grupuri și indivizi, tipurile de relaționare și modalitățile care le fac posibile, precum și variatele maniere de comunicare existente astăzi la nivel global sunt marcate de un extraordinar dinamism, ceea ce impune, atât la nivelul general al manifestării ideologice, cât și la nivelurile particulare ale acesteia, permanente modificări substanțiale.
Tocmai în această situare față de evoluția socială constă, însă, capacitatea adaptativă a ideologiei și a ideologiilor, iar lucrurile nici nu ar putea să stea altfel, câtă vreme, fiind un produs ideologic, realitatea socială influențează, la rându-i, matricea ideologică, prin noile modalități de raportare la lume ale indivizilor și grupurilor sociale.
Prof.univ.dr. Daniel Șandru