De asemenea, în contemporaneitate, constatând reducționismul epistemologic referitor la anumite concepte din aria de interes a științelor sociale și politice, anumiți teoreticieni, precum Michael Freeden, sunt preocupați să extragă ideologia dintr-o zonă a marginalității terminologice. În consonanță cu această provocare intelectuală, am fost preocupat, într-una dintre cărțile mele, intitulată „Reinventarea ideologiei”, să delimitez o înțelegere a ideologiei prin trecerea în revistă a principalelor concepții filosofico-politice care au fost circumscrise conceptului. Nu mai puțin, într-o altă carte pe care am publicat-o anul trecut la Polirom, „Ipostaze ale ideologiei în teoria politică”, m-a interesat ca, analizând două tipuri specifice de proiectare a marginalizării conceptuale în cazul ideologiei – prin îngustare semantică și prin contaminare semantică – să pot creiona o analiză interpretativă de natură să confere ideologiei un sens pozitiv.
În baza acestor demersuri susțin, și aici, o semnificație a ideologiei care propune eliberarea de balastul semnificației negative prin acceptarea unei distincții între sensul general pe care îl aloc acestuI concept și sensurile sale particulare. Mai clar spus, cred că, în plan general, ideologia conturează bornele cultural-politice între care se înscrie un anumit spațiu social, într-un context istorico-politic determinat; în plan particular, ideologiile sunt, practic, instrumente care permit cartografierea acestui spațiu social, prin raportare la identitatea conferită fiecărui individ de apartenența la un anumit grup. Practic, într-un sens general, ideologia apare ca o „matrice” existentă la nivelul imaginarului colectiv al unei comunități, care ordonează sensul existențial al acesteia, în vreme ce ideologiile particulare creează, în interiorul aceleiași comunități, cadrul competitiv, sub aspect axiologic, etic și epistemologic ce permite dezvoltarea sa.
Realizez, desigur, diferența dintre comunitățile deschise și cele închise din perspectivă socială și politică. În primele, celebrele „societăți deschise” de care amintea Karl Popper, sensul general al prezenței ideologiei încurajează diferențierea specifică a ideologiilor particulare, așa cum se întâmplă, bunăoară, în societățile democratice. Pentru a utiliza, din nou, o sintagmă a filosofului austriac, în „societățile tribale”, de regim închis, sensul general al ideologiei este anulat prin reducerea tuturor reperelor la valorile proprii unei ideologii particulare, fie că aceasta se numește, pentru exemplificare, bolșevism ori fascism, fie că presupune un mixaj ideologic, așa cum se întâmplă în cazurile variatelor tipuri de populism contemporan. Se înțelege, așadar, că atunci când privilegiez înțelegerea pozitivă și generală a conceptului de ideologie am în vedere societățile în care, din perspectiva arhitecturii formale și a practicii instituționale, este articulat jocul democratic și competitiv în care se pot manifesta variate ideologii particulare, în spiritul pluralismului, al toleranței și al valorilor specifice umanismului, în sensul său etic. Importanța acestei sublinieri este exprimată prin raportare la realitatea că, atât în teoria și știința politică, dar și în arealul discursiv al filosofiei ori în acela al științelor sociale, în general, tratarea problemei ideologiei se realizează, de regulă, prin recurs la înțelegerea marxistă a termenului.
Prof.univ.dr. Daniel Șandru