Școlile de șoferi din Neamț ar trebui să introducă în viitoarele cursuri de instruire a candidaților pentru șoferie și o extindere a capitolului referitor la capcanele care pot apărea pe traseu. Adică să fie atent șoferul nu doar la groapa din asfalt, nu doar la pietonul care poate țâșni de unde nu te aștepți, dar, în caz că circulă pe drumuri naționale, să fie cu ochii în patru și la pericolele aeriene.
Prin sintagma ”pericole aeriene” nu trebuie înțeles că ar fi vorba de elicoptere, avioane sau sateliți care ar ateriza sau ar cădea pe importantele drumuri din județ ci de mult mai prozaicii copaci indigeni care, dintr-un exces de simțăminte ecologice sunt lăsați, uneori, să atârne deasupra drumului.
Că poți să te trezești (fără să fi dorit asta) cu bușteanul pe capotă ne-au semnalat câțiva cititori din zona Bicazului care ne-au trimis fotografiile alăturate. Drept e că, între timp, onor administratorii drumului național Piatra Neamț – Bicaz – Poiana Teiului și-au făcut timp și milă și, după câteva zile de ”atârnare” deasupra drumului, copacii care ”demisionaseră” din solul din care se hrăniseră zeci de ani de azile au fost ridicați. Bun și mai târziu decât niciodată s-ar putea spune pe mioriticele plaiuri unde ”las-o, bă, că merge-așa” pare să fie un mod de viață.
Nu de aceeași părere sunt bicăzenii care, trecând zilnic pe strada Barajului (artera care leagă orașul de Baraj) își făceau cruce cu limba ca nu cumva să se trezească cu vreun buștean pe mașina pentru care încă mai plătesc rate…
”Da, e bine că i-au luat chiar și mai târziu decât ar fi fost normal. Mai bine mai târziu decât niciodată, spunem noi românii, dar parcă ar trebui să ne învățăm odată și odată să facem lucrurile cu cap. Mă uitam cum treceau utilajele de deszăpezire ale celor care iau bani buni pentru această operațiune și m-aș fi așteptat ca măcar un șofer să comunice la firmă, patronul să anunțe Drumurile Naționale și trunchiurile astea să dispară imediat. Zile întregi au atârnat deasupra drumului și au fost lăsate așa. Bine, că măcar acum, circulăm fără acest stress suplimentar”, a spus Ștefan, un șofer care trece cam de 4 ori prin zona respectivă.
Oamenii se întreabă – și pe bună dreptate – de ce e nevoie să vină câte o vântoasă puternică care smulge sau rupe copacii și de ce nu acționează cei de la Drumuri Naționale împreună cu Romsilva (sau cu proprietarii privați de păduri) și pe linie preventivă: “Păi stăm așa, ca în Miorița, cu mâinile în sân și așteptăm să fie aruncat copacul pe vreo capotă? Mi-a zis unul de la Drumuri că de ce ne agităm, că dacă se întâmplă vreun accident și e boțită vreo mașină, proprietarul va fi despăgubit. M-am crucit: păi să stăm așa, să fie accident sau tamponare, să fie pagube sau vreo victimă omenească? Nu e și mai normal și mai corect să fie prevenite astfel de accidente?”.
Din fericire, în cazul trunchiurilor din poze, până ca obstacolele aeriene să fie îndepărtate, nu a avut loc niciun eveniment. Măcar dacă s-ar trage niște învățăminte din această foto-situație…
Daniel VINCA
