Toată lumea se uită la televizor. Desigur, unii mai ascultă și radiourile, care sunt centrale, zonale sau locale. Nu ducem lipsă de posturide radio, așa cum nu ducem lipsă nici de posturi de televiziune. Ducem lipsă de multe altele, dar de asemenea mijloace de informare în masă suntem printre primii în lume, avem, slavă Domnului!, chiar și posturi radio și Tv religioase, care propovăduiesc cuvântul Domnului 24 de ore din 24.La mine la țară, spre exemplu, vecinul meu nea Ionică ascultă cu sfințenie slujba de duminică de la radioul scos în cerdac. Apoi am parte, integral,de Radio România Actualități. Recunosc, sunt un nostalgic în ceea ce privește această depășită minune a tehnicii, mai ales că am avut șansa de a face parte, un timp, din entuziasta echipă de la „Radio în blue-jeans“, într-o perioadă fastă. Așadar, știu din interior cum sunt realizate orele de emisie și mi se confirmă, aproape întotdeauna când ascult un post de radio, indiferent care, faptul că este o profesie unde se cere, mai mult ca în altele,spontaneitate, un serios bagaj de cunoștințe și, în primul rând, pasiune. Chiar dacă unele emisiuni par doar o flecăreală asezonată cu muzică, știri și scurte interviuri, talentul și dăruirea moderatorilor dau adevărata calitate, care se simte în eter, fiindcă ascultătorii sunt acum invitați să participe telefonic sau prin net la dezbateri pe o temă dată. Desigur, mai poți descoperi și niște stațiiunde entuziasmul celor de la microfon depășește cu mult pe cel al ascultătorilor, unde ei spun câte o poantă și tot ei râd de ea, ca proștii, forțând o falsă bună-dispoziție, depășind chiar și bunul simț, uitând unde se află,expunându-și grosolănia și lipsa celor șapte ani de-acasă. Dar bădărănia și incultura ne-au invadat, așa că de ce ne-am mai mira că o găsim și la unele posturi de radio?!Vorbim totuși despre niște excepții, posturile de radio își păstrează în general o anumită sobrietate, au o grilă de programe verificată, își cunosc bine publicul țintă și își dovedesc utilitatea. În general, ca mai toată lumea, ascult radioul în mașină, în bucătărie sau în curte. Unii o fac la serviciu și o să vă mire faptul că sunt posturi care au o audiență incredibil de mare. Lumea ascultă radioul în continuare, iar acesta s-a adaptat foarte bine la ziua de azi. În această diversitate de oferte, fiecare își găsește un loc’șor. Nu cred că televiziunea a învins radioul, așa cum se prevedea, așa cum nu cred că netul va învinge televiziunea. Așa cum nici epicul (vorbim despre roman)nu este cu un picior în groapă, fiindcă el deja se orientează spre vizual-cinematic, spre captivarea publicului în binging. Este o expresie nouă în engleză, vine de la binge-watching și se referă la nevoia de a vedea filme în continuu, de exemplu mai multe episoade dintr-un serial. Este o realitate care a născut deja multe servicii de filme și seriale online.
Dar să revenim la radio, la o sclipire care a durat doar câteva zeci de secunde și s-a dus…în eter, fiindcă în asta constă farmecul. Ne aflam în regie, cu căștile pe urechi, în direct. Se apropia o oră exactă, s-a filat muzica, s-a făcut liniște și au început piuiturile care anticipau anunțul: Dragi ascultători, a fost ora… Și atunci a intervenit spontaneitatea prezentatorului pus pe șăgălnicii. Vă dăm un sfat: Nu vă puneți ceasurile după radio. S-ar putea să le uitați acolo?!
Cristian TIMOFTE
