Doctor MIRON ITZHAK Psiholog principal clinician cu drept de supervizare
Tiberiu, nume fictiv, avea 18 ani și jumătate în decembrie 1989, când au avut loc evenimentele istorice ale României. Băiat bun, dintr-o familie de muncitori țărani, născut când părinții săi aveau o vârstă mai înaintată. Se ocupa cu sportul de performanță, a terminat liceul, a dat bacalaureatul dar din momentul când a ieșit să-și caute serviciu și a făcut primele drumuri de independență profesională și personală, s-a izbit de foarte multe probleme: salariu foarte mic, cu șefi confuzi în situația țării din anii 90, cu perspective confuze. Între prietenii lui, cuvintele se accentau foarte mult pe plecarea în străinătate, cu toate riscurile care erau atunci, de a traversa granița, de a fi prins, de a sta în închisoare de a fi condamnat să nu mai poți intra în țara respectivă, de a suferi condiții grele de vreme. Mulții dintre tinerii de atunci, printre care și Tiberiu, au hotărât să-și ia în mâini propria libertate și să plece din România în mod ilegal. Doi ani și jumătate consecutivi sa chinuit să ajungă în Germania și să declare că este refugiat. A fost prins de câteva ori, întors în România, a stat în arest și, totuși, cu toate greutățile pe care le-a întîmpinat, nu s-a lăsat până când a ajuns în Paris. Bineînțeles că nu avea condiții, se ascundea și dormea ca un boschetar în locurile unde dormeau boschetarii adevărați. A fost prins, el și încă vreo câțiva prieteni, dar, din fericire, au greșit polițiștii legat de el, au crezut că el este polonez și atunci i-a dat un certificat să rămână trei luni de zile până își rezolvă problemele. Pentru aceasta, a început să vândă ziare într-un colț de stradă în capitala Franței. Unei doamne, franțuzoiacă, i-a plăcut de Tiberiu cum arată, cum servește și după mai multe ore de conversații, i-a zis: te invit la mine, să dormi la mine. Relația s-a adâncit până când ea i-a cerut să se căsătorească cu el. Patru ani au trăit împreună, i-a plăcut să fie un genteleman adevărat față de femei și de soția lui, i-a plăcut să fie un seducător dar și să fie sedus. Jocurile seducției erau de pe când se știa adolescent, erau unul din atuurile lui puternice. În această perioadă a început să lucreze stabil ca ospătar, iar din pucnt de vedere profesional și personal s-a stabilizat, cât de cât, situația lui. Dar, el a rămas cu plăcerea de a fi boem, de a merge după serviciu cu colegii lui să bea, să se distreze și să se ducă cu alte fete în PUB-uri și în baruri. După 4 ani de viață cu alcool și destul de agitată, își găsește o altă doamnă mult mai în vârstă decât el, cu 17 ani ani (toate femeile cu care a fost el erau mai în vârstă cu cel puțin 7-10 ani). Tiberiu și-a explicat faptul că îi plac femeile mai vârstă prin două argumente: mama lui era foarte în vârstă când l-a născut deci relația era ca cea dintr-un copil mai mic și mama lui; al doilea argument era că vedea această relație ca una în care femeia trebuia să îi dea ceva ca el să câștige și care are experiență. Mai era însă și un al treilea factor: el proiecta toate relațiile lui cu femei prin unghiul relațiilor lui cu mama. Și atunci, pentru că mama este mult mai în vârstă, a căutat și a găsit femei mai în vârstă care să-l sprijine, să-i dea un sfat bun, să-l protejeze și să-l iubească așa cum l-a iubit mama lui pe el.