Cristian Rusu se trage dintr-o familie de agricultori veritabili din comuna Războieni. În urmă cu vreo 15-18 ani, a preluat din mers afacerea de la tatău său. Pe atunci se ocupau împreună de o gamă mai largă de culturi agricole. După care s-au profilat pe plantele de nutreţ. Şi nu spre orice, ci pe producerea de seminţe pentru aceste culturi. Începutul a fost nostim, ne-o spune, cu mult haz acum, chiar Cristian Rusu : „Când am început şi eu activitatea, tata deja avea o fermă, pentru cultura mare, dar mai producea şi seminţe de trifoi şi lucernă. Pe atunci îmi cumpărasem şi eu maşină, aşa că am mers la piaţa din Roman ca să vând sămânţă de trifoi şi lucernă. A venit controlul, iar lumea a luat-o la fugă. Nici eu n-avem vreun un act prin care să arat că vând sămânţă certificată, aşa cum impunea legea. De aici a pornit totul. Asta m-a determinat să mă „lansez” în afacerea cu seminţe pentru plantele de nutreţ. Am început cu prelucrarea lor. Pentru asta mergeam la Staţiunea Secuieni. Era cam peste mână. Acolo m-am interesat şi de unde pot procura staţie de prelucrare, dar şi de descuscutare a seminţelor pentru lucernă. Am găsit una la fosta întreprindere de in şi cânepă de la Căciuleşti. După asta m-am gândit să şi produc sămânţa de lucernă şi trifoi, nu doar s-o prelucrez. Am trecut pe producţia de seminţe şi, în paralel, la prelucrarea lor. Între timp tata s-a lăsat de agricultură, am rămas doar eu. O perioadă am făcut numai prestări servicii în agricultură, în speţă lucrări mecanice şi descuscutarea seminţelor de lucernă.”
Cristian Rusu n-a fost o clipă singur în afacerea sa. Mereu i-a stat aproape soţia sa Ana Loredana, şi ea o împătimită într-ale agriculturii. O femeie vrednică, care oricând se încumetă să urce pe tractor pentru a trage brază adâncă, a semăna, prăşi ori recolta. Uneori chiar şi noaptea. O astfel ispravă ne-a povestit-o cineva, iar Ana Loreda a confirmat fapta. Mai avea puţin de arat, aşa că, la lumina lunii şi a farurilor tractotului, a finalizat la timp lucrarea, astfel şi-a mai luat de grijă.
În cea mai mare parte, suprafaţa de 55 ha este cultivată cu plante de nutreţ, restul de teren fiind destinat culturilor premergătoare de porumb şi ovăz, necesare pentru rotaţia culturilor. Sunt plante care „curăţă” foarte bine pământul. Chiar dacă sunt plante perene, ele tot trebui schimbate de pe o bucată de teren pe alta. Acum, în cultură, Cristian Rusu are lucernă, trifoi dintr-o categorie biologică superioară, prebază 1. Un soi nou, unicat în ţară, care are o întreagă istorie. „E un soi nou de sămânţă de trifoi pe care l-am adus de la staţiunea de cercetări din localitatea Livada, de lângă Satu Mare. Vreme de 30 de ani, directoarea staţiunii Elena Florea a studiat acest soi. Am trecut prin zonă, am vizitat staţiunea, mi-am mărturisit intenţia şi aşa am început colaborarea. Mi-a încredinţat noul soi pentru a-l folosi în cultura de câmp, până atunci fusese cultivat numai în loturi experimentale. Este al treilea an de când îl avem în cultura mare, la Războieni. Este un soi foarte bun, trifoiul a durat 3 ani, chiar fiind şi pe producerea de sămânţă. În zona noastră, culturile de trifoi ţin mai puţin, unele dispar şi după un an. Am produs şi vând sămânţă din acest soi încă de anul trecut. Este un soi din prima verigă biologică, nu se mai produce niciunde în ţară”.
Nu-i singura premieră din Neamţ, din domeniul producerii seminţelor de plante furajere, de care se ocupă Cristian Rusu. Ca şi în cazul trifoiului, la fel se poate mândri şi cu lucerna. Are în cultură un soi nou, adus de la Fundulea. Acum a intrat şi pe cultura de ghizdei, un soi de lucernă care se poate cultiva şi pe terenuri mai slab productive. Un soi realizat după mulţi ani de cercetare de profesorul universitar Nicolae Dragomir de la Universitatea Agronomică Timişoara. Un soi productiv, nu cade la pământ la cea mai mică adiere de vânt, nu i se scutură sămânţa. În „lucru”, mai are şi un soi nou de iarbă perenă, care are o creştere foarte rapidă.
Supravieţuirea este dificilă şi în domeniul producerii şi comercializării seminţelor pentru plante furajere, „concurenţa” cea mai mare venind de pe „piaţa neagră”, nu din partea firmelor străine cum s-ar putea crede. Din păcate, încă se mai vând seminţe necertificate, purtătoare de tot felul de „belele”. Adică boli şi dăunători, unii foarte rezistenţi în timp. În cazul seminţelor de lucernă, cuscuta este o adevărată otravă pentru pământ.
Intrebarea este cat de naturale sunt aceste produse,ca nu putem indobitoci la nesfarsit pamantul cu produse modificate genetic,sau mai stiu eu cu ce prostii…Aici insa,pare ceva mai apropiat de naturalete.Sper sa fie asa.Felicitari!