* De data asta, mărul discordiei sunt păşunile
Deşi Legea pentru organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor a fost promulgată în noiembrie 2011, normele de aplicare n-au apărut nici acum. Între timp, tot mai multe voci din Ministerul Agriculturii vorbesc de modificarea acestei legi. Despre momentul în care se va produce „minunea”, nimeni nu suflă o vorbuliţă. Marea problemă e că, până pe 1 februarie, consiliile locale trebuie să iniţieze procedura de concesionare a păşunilor comunale. Cum se va face asta? După legea care încă n-are norme de aplicare, sau după legea ce urmează a fi modificată. Oricum nu mai e timp pentru…legi noi!
Situaţia adânceşte şi mai mult conflictul ce „mocneşte” de mai multă vreme între unele primării şi asociaţiile comunale ale crescătorilor de animale. Sunt mai multe interese la mijloc, dar au un numitor comun: banii de la subvenţiile ce se dau pentru păşunea comunală! Cum se va tranşa problema, rămâne de văzut. Acum, să afăm opinia reprezentantului crescătorilor de taurine, la nivel judeţean.
„Banii de subvenţii, doar pentru întreţinerea păşunilor”
Rep.: Din câte se vede, iar vă pregătiţi de proteste.”Sămânţa de scandal”- păşunea comunală…
Cezar Sava: N-avem normele de aplicare a legii pajiştilor şi nici nu vor apărea, din moment ce se vorbeşte de modificarea acestei legi. Noi am cerut introducerea termenului de „utilizator de păşune”, în speţă crescătorul de animale, care să fie singurul beneficar al păşunilor comunale. Primarii au făcut scandal, aşa pierd o sursă de venit foarte consistentă. Consiliile locale nu au animale, ca să deţină monopolul asupra păşunilor comunale. Ministerul a găsit o cale de mijloc, un compromis, prin care să mulţumească şi capra şi varza. N-a ieşit o treabă ca lumea.
Rep.: De fapt, banii de subvenţii sunt la mijloc…Cine îi ia, cine şi cum se foloseşte de ei?
C.S.: Primul beneficiar este utilizatorul de păşune, în speţă asociaţiile crescătorilor de animale, cu personalitate juridică, constituite la nivel local. Ele au primele dreptul de a cere şi a concesiona păşunea comunală. Unde nu sunt constituite asociaţiile, are prioritate crescătorul de animale, ca persoană fizică sau ca persoană fizică autorizată. Când nu-i nici ăsta, rămâne consiliul local ca utilizator de păşune. Numai că, în multe locuri din judeţ, concesionarea a început taman în ordine inversă. Dacă îi convine primarului de asociaţia crescătorilor de animale îi dă păşunea, dacă nu, nu.
Rep.: Ce veţi face? Termenul de finalizare a concesionărilor de păşune bate la uşă.
C.S.: Vom merge la Ministerul Agriculturii să discutăm tranşant această problemă. Vom cere să se spună clar că numai formele asociative ale crescătorilor de animale au primele dreptul de concesionare a păşunilor comunale. Ele sunt entităţi cu personalitate juridică, care trebuie să aibă şi putere economică. În sarcina lor cade amenjarea, fertilizarea şi întreţinerea păşunilor comunale. Banii de subvenţii trebuie să ajungă direct acolo unde le este destinaţia. Dacă trec mai întâi prin primării, sunt mai greu de urmărit, pot fi uşor „sifonaţi”.
Rep.: Aşa devine păşunea comunală un „măr al discordiei” la nivel local?
C.S.: Între asociaţiile crescătorilor de taurine şi ale crescătorilor de ovine şi caprine nu au fost şi nici nu sunt neînţelegeri. Prima opţiune la concesionare sunt asociaţiile. Dacă mai rămâne păşune, se poate da şi altor categorii de utilizatori. Sunt unii care vor păşune separat, ca să primească şi banii de subvenţie. Dar fără să-i folosească la întreţinerea păşunilor. De o păşune se îngrijeşte mai bine o asociaţie, face lucrările pe întreaga suprafaţă. La individuali, lucrările se fac pe bucăţele.