În „Ceahlăul“ de vineri, 21 octombrie 2016, domnul Gheorghe Moroșanu, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor Europeni din Republica Moldova, publică, sub umbrela „Drept la replică“, un articol referitor la pagina pe care, sub titlul „Nasc și în Moldova oameni!“, am semnat-o, în numărul de marți al ziarului.
Vreau să precizez că articolul nu l-am scris pornind de la legitimația amintită, care nu era lămuritoare pentru mine, ci de la informațiile publicate în revista „România literară“, informații ce mi-au readus în minte imaginea de pe Facebook a legitimației cu pricina. În ziarul de marți, ne reproșează scriitorul, legitimația lui apare cu „numele mâzgâlit și cu fotografia maltratată“ dar ea semnifică, în intenția mea și a ziarului, faptul că tema articolului este una largă, cu implicații multiple și că, în contextul creionat, legitimația cu pricina a fost doar un simplu punct, de la care s-a plecat.
Articolul s-a vrut și un semnal de alarmă pentru autori: fiți atenți în ce uniuni de creație intrați, pentru că, de multe ori, riscați să faceți jocul Cuiva.
Domnul Gheorghe Moroșanu se întreabă cu ce a greșit asociindu-se „într-o formațiune legală, de unde o fi ea, cu ce a greșit acea formațiune că s-a constituit?“
Iar ceea ce consideră dânsul a fi un delir (paralela cu încercarea de puci scriitoricesc de la București ori cu mișcarea antisinodală din Moldova) este, de fapt, o lărgire a cercului, spre a se înțelege mai bine contextul în care este încurajată înființarea a tot felul de uniuni de creație.
Cât despre doamna Diana Ciugudeanu-Zlatan, referirile mele nu sunt de tip bârfă, așa cum insinuează domnul Moroșanu, textul despre dânsa fiind citat dintr-un articol laudativ, găsit pe internet.
Nu mă îndoiesc de faptul că avem de-a face cu o distinsă doamnă care „promovează idei de frăție între noi și Moldova de dincolo“, fiind însoțită, când a întâlnit-o scriitorul amintit, „de formații de artă populară care au avut prestații emoționante. Ce e rău în asta?“
Nu este nimic rău în asta, desigur, dar una este să faci activități artistice, să tipărești reviste, să scrii cărți, să susții apropierea dintre românii de pe cele două maluri ale Prutului și alta este să te constitui într-o Uniune de creație care, implicit, va diviza actuala Uniune a Scriitorilor din Moldova. Manifestări culturale de excepție se pot face (cum se fac multe și pe la noi, în orașe și comune) fără a simți nevoia să pui bazele unei noi Uniuni de creație.
„În fine, încheie scriitorul amintit, ideea supăratului autor (adică a mea) este că uniuni, societăți, asociații, premii literare – tot tacâmul – nu se pot dispune decât de la centru, de la o asociație unică. Iar noi, cei care nu avem cărți de 2 kg (aluzie la antologia mea despre Hristos care cântărește, într-adevăr, 3 kg, nu 2), nu avem loc sub soare? Pigmeii au locul lor“.
Dar nu este vorba de un centru care dictează, nu este vorba de pigmei, ci de o ierarhie a valorilor, de o elită și de felul cum te raportezi la ea, cum o iei ca etalon. Ajung acum la sintagma din titlul articolului meu de astăzi: „corectitudinea politică“.
„Corectitudinea politică“ este flagelul care mătură acum lumea civilizată, din Statele Unite ale Americii până în Uniunea Europeană, iar una din țintele ei este subminarea ierarhiei și a elitelor. Distrugând elitele distrugi, în final, și tradiția, iar dinamita plasată înlăuntrul ierarhiilor, pentru a le arunca în aer, se numește „diferență“. „Corectitudinea politică“, punctează filosoful Sorin Lavric într-o emisiune de dialoguri, difuzată de Trinitas TV, „îi încurajează pe oamenii fără discernământ să vadă în orice diferență o sursă de discriminare. Există diferențe etnice, diferențe de sex, diferențe morale, diferențe culturale. Bineînțeles, pe baza lor trăim, nu putem fără ele. Diferența este, până la urmă, sursa farmecului acestei vieți. Perversitatea corectitudinii politice este că îi învață pe cei care nu au discernământ – și le cultivă această convingere – că tocmai diferența este sursa discriminării și a nefericirii lor! Li se spune că sunt jos pentru că au fost discriminați, și atunci trebuie să lupte împotriva surselor discriminării, cum ar fi: diferențele, ierarhia, valorile“.
Spectrul „corectitudinii politice“ este foarte larg, nu intrăm aici în amănunte, dar trebuie spus că această formă de „neomarxism cultural“, „religia de sorginte marxistă a Noii Ordini Mondiale“, stă și în spatele acestor mișcări ce tind să dizolve elitele, ierarhia. Astăzi nu se mai pune problema sub forma conflictului dintre centru și periferie, de vreme ce au fost și sunt creatori foarte talentați în toate zonele geografice ale țării, ale lumii, dar trebuie pusă problema elitelor, a ierarhiei valorilor. Or, puzderia de asociații, de uniuni de creație, de festivaluri, puzderia de diplome și medalii pe care ele le acordă nu sunt, în esență, dincolo de bunele intenții ale organizatorilor și „oamenilor de bine“ ce le animă, decât un atac la elite, la ideea de ierarhie a valorilor.
Așa că, domnule Moroșanu, aveți libertatea să vă înscrieți în orice uniune de creație doriți, dar gândiți-vă, o clipă, dumneavoastră și cei ca dumneavoastră, dacă, prin aceasta, nu faceți, de fapt, fără să știți, jocul Cuiva.
În rest, vorba poetului „vreme trece, vreme vine“.
Dan D. IACOB