(Învinge judecătorul? un fel de recenzie a cărţii lui Adrian Toni Neacşu -) – în loc de încheiere 1 –
Am găsit în această carte de căpătîi a comportamentului în justiţie o notiţă a mea, pe marginea unui episod despre prestaţia unui avocat „mare”, adică foarte renumit şi mediatizat, astfel:
Nu ştiu cum a putut căpăta renume de „mare avocat” cineva care are tupeul să impună judecătorului cît timp să-i dea pentru a vorbi, şi chiar să vorbească ore întregi. Din cartea lui Neacşu rezultă că asemenea atitudini se întorc împotriva, nu numai a avocatului, asta n-ar fi nimic, dar împotriva clientului, ceea ce este, dacă nu o crimă, oricum o lovitură urîtă.
Cum poate fi apreciat ca „bun”, „mare”, „de succes” un avocat care îşi pune în cap judecătorul, cînd ar trebui să ştie clar că orice INM-ist cu o lună vechime îl poate pune la punct şi umili?
În plus, calitatea de profesor de drept poate fi un dezavantaj. Căci, dacă el are tendinţa de a da mereu lecţii, judecătorul, tînăr sau matur, nu e dispus să le primească în şedinţa lui. Totul, în dauna clientului şi întru asigurarea insuccesului în dosar.
Jud. Gheorghe Moroşanu
nihilsinegeo@yahoo.com