Constantin Bălăceanu Stolnici, proprietar pe 50 ha în Neamţ

* După 7 ani de procese, academicianul tot nu şi-a primit moştenirea

Moşia Bălăceanu are istoria sa. „Rădăcinile” vin din vechime, îşi trag seva de pe pământurile aflate cândva în proprietatea Cantacuzino. Cu trecerea anilor, suprafaţa iniţială s-a tot diminuat, ca urmare a împroprietărilor făcute de-a lungul vremii. Şi proprietarii acelei moşiii s-au tot schimbat şi ei. După împroprietărirea oamenilor din satele Doina şi Boţeşti, comuna Girov,  restul din moşia Cantacuzino  a fost cumpărată de Hristea Tatos, apoi de dr. Emanuel Rigler, în 1900. După împroprietărirea din 1921 acesta rămâne numai cu 200 ha. La moartea  dr. Rigler, în 1930, moşia rămâne în proprietatea nepoatei sale, Ştefania Bălăceanu, mama  academicianului Constantin Bălăceanu Stolnici.

Despre Moşia Bălăceanu vorbesc şi astăzi cetăţenii comunei Ştefan cel Mare. Sediul, mai exact o parte din contrucţiile de la conacul Bălăceanu, se păstrează  şi acum, pe locul unde se află şcoala specială din comună. Clădirea internatului, care n-a fost revedicată de moştenitori are acelaşi statut cu terenul pe care este amplasată unitatea de învăţământ.

După venirea comuniştilor la putere,  prima reformă bughezo-moşierească din 1945 s-a făcut din pământurile ce aparţineau moşiei Bălăceanu. „Tăvălugul” colectivizării a „şters” toate haturile, au dispărut proprietarii individuali de pământ, terenuri fiind un „bun al întregului popor”, lozinca mult uzitată în acele vremuri.

Schimbarea de macaz din 1989, avea să aducă în actualitate  şi noţiunea de proprietar de teren, ca urmare a controversatelor şi mult contestatelor legi funciare. Legii din1991 i s-a adăugat noi şi noi prevederi, cu mărirea suprafeţelor cuvenite foştilor proprietari. Bunăoară, în privinţa terenurilor agricole,  suprafeţele ce urmau a fi reconstituite au crescut de la 10, la 50 ha.

* În martie 2005 începe calvarul retrocedărilor

În registrele Primăriei Ştefan cel Mare, pentru moşia Bălceanu se găsesc acte pe suprafaţa de peste 175 hectare. O suprafaţă compactă, amplasată de-a lungul drumului judeţean ce străbate comuna. După împroprietărirea din 1945, Agenţiei Domeniilor Statului (ADS) i-au mai rămas 95 ha.

În septembrie 2005, academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici, fiul Ştefaniei  Bălăceanu, depune la Primăria Ştefan cel Mare cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, pentru  suprafaţa de 50 ha, limita maximă admisă de legea funciară. De aici începe calvarul! Detalii ne-a oferit Laurenţiu Melinte, secretarul Primăriei Ştefan cel Mare. Prin hotărârea Comisiei locale de fond funciar din nr.6/10.03.2006 s-a propus validarea suprafeţei de 50 ha, pe terenul deţinut de ADS pe raza comunei Ştefan cel Mare. Adică 50 ha din cele 95 ha pe care le mai avea din moşia Bălăceanu. Comisia judeţeană de fond funciar, prin hotărârea din 22 septembrie 2006, adică după mai bine jumătate de an, invalidează hotărârea comisiei funciare din comuna Ştefan cel Mare. Motivul? Vezi Doamne, academicianului Constantin Bălăceanu Stolnici deja i se reconstituise dreptul de proprietate pentru 50 ha în localitatea Stolnici-Argeş. Era, într-adevăr, o proprietate de familie, dar cu titulari diferiţi. Pentru a clarifica lucrurile, s-a ajuns în instanţă, care a respins hotărârea comisiei judeţene, dând câştig de cauză fiului Ştefaniei Bălăceanu.

S-a lămurit situaţia, dar nu s-a terminat calvarul. Încep probleme cu aplasamentul pe care trebuie să se facă reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 50 ha. Asta pentru că, după apariţia legilor funciare, pe moşia Bălăceanu s-au făcut alte „împroprietăriri”.  „Mărinimos”, ADS-ul face mai multe  disponibilizări de teren.  Prima în favoarea  moştenitorilor Săndulescu, care, de drept, ar fi trebuit să primescă pământul în comuna Dragomireşti. Li se dă suprafaţă de 30 ha, pe moşia Bălăceanu. Tot pe această moşie i s-au dat 15 ha unui alt proprietar, pe nume Văleanu. Asta pentru că, pe terenul său nu se putea face reconstituirea dreptului de proprietate, acolo fiind ridicate construcţiile fostului SMA.  Pe altă suprafaţă din moşia Bălăceanu se făcuse punerea în posesie pentru moştenitorii Comăniţă, care, de drept,  aveau pământul la Dumbrava Roşie.  Pământ pe care se făcuseră puneri în posesie pentru oamenii din Dumbrava Roşie, dar şi din comunele vecine Acum, pe moştenitorii Comăniţă i-au mutat pe altă”moşie”, în zona Romanului.

 În tot acest timp, procesele au curs gârlă. Pe bună dreptate moştenitorul Ştefaniei Bălăceanu voia pământul pe care îl stăpânise mama sa. Dar, cum am spus, era ocupat de alţii, instanţa fiind iarăşi chemată să facă dreptate, să restabilească amplasamentele şi proprietarii lor de drept. Adevărul este că moşia Bălăceanu făcea tuturor cu ochiul, fiind bine „înfiptă” spre centrul comunei Ştefan cel Mare. Deci cu acces la drumul judeţean, având şi toate utilităţile, inclusiv reţea de apă potabilă!

Hotărârea definitivă a instanţei privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru 50 ha în favoarea moştenitorului Constantin Bălăceanu Stolnici este din 2007. Dar este aplicabilă abia din… noiembrie  2012. În martie 2012, comisia locală de fond funciar din Ştefan cel Mare solicită ADS-unul dispobilizarea a 21 ha, ca diferenţă de suprafaţă  până la 50 hectare cuvenită moştenitorului Ştefaniei Bălăceanu. Pentru restul de suprafaţă,  treaba era simplă, iar pământul mai uşor de recuperat.

* S-a dat titlul, nu şi pământul…

Spre finele anului trecut s-a făcut şi procesul verbal de punere în posesie, urmând să fie scris titlul de proprietate de către Comisia judeţeană de fond funciar. Lucru care s-a şi întâmplat. Prefectul Ilie Mitea ne-a confirmat că a semnat titlul de proprietate pentru cele 50 ha cuvenite academicianului Constantin Bălăceanu Stolnici, teren agricol situat în comuna Ştefan cel Mare.

S-a dat titlul, nu şi pământul… Pentru a intra efectiv în posesia celor aproape 50 ha, mai trebuie făcuţi nişte paşi, mai sunt de semnat nişte acte. Trebuie rezolvată problema protocolului de primire a terenului de la ADS şi stabilit titularul de drept al acelui pământ pentru suprafaţa de peste 21 ha. Contractul de arendare cu firma care lucrează acel teren nu a fost reziliat, pentru anul 2012 redevenţa a fost plătită la ADS. Pentru diferenţa de teren, arendat de alţi „proprietari”, în speţă moştenitorii Comăniţă. Daniel Matrescu, patronul societăţii „As Agras” ne-a spus: „Eu am contract de arendare a terenului respectiv cu moştenitorii Comăniţă, cei care, iniţial, au fost puşi acolo în posesie, lor le-am dat şi drepturile cuvenite pentru anul trecut. Nu s-a prezentat nimeni pentru rezilierea contractului, dar nici pentru preluarea terenului de către proprietarul de drept. Dacă vine, eu îi arăt unde este pământul pentru a putea intra efectiv în posesie”.

În concluzie, după aproape 8 ani de tevatură şi procese, lucrurile tot nu-s deplin lămurite pe moşia Bălăceanu…