*”Deputatul de Turturești” vrea rețea de apă, extinderea curentului electric, drumuri bune și dezvoltarea economică a comunității
Consilierul local Vasile Enache e ceea ce se cheamă un om cu care nu te plictisești la vorbă. Printre problemele personale sau de afaceri se rostogolesc, ca un leitmotiv, cele ale comunităţii care l-a trimis în „Parlamentul local”. Sare pe negândite de la problemele fermierilor la problema apei potabile din satul Turturești, de la adăparea vitelor, la rețeaua electrică subdimensionată din același sat sau la drumul care trebuie reparat pentru cei din Gura Văii.
Rep: Domnul Enache, cam război la dumneavoastră în Consiliul Local Girov…
Vasile Enache: Vă contrazic de la început și îmi pare bine că pot face asta. Gata cu războiul! M-am gândit și eu, s-au gândit și alți consilieri, s-a gândit și domnul primar și ne-am hotărât să dăm deoparte orgoliile şi luptele politice sterile. A trecut un an și, trebuie să recunoaștem, la Girov am cam bătut pasul pe loc. Gata, schimbăm foaia. Suntem vreo 12, poate chiar 13 consilieri plus domnul primar care am ajuns la un numitor comun: să facem pace, sau măcar un armistițiu și să încercăm – prin consultare și transparență – să construim ceva în comuna noastră. Sunt atâtea probleme, oamenii au așteptări firești și suntem datori – că de asta ne-au trimis în Consiliu Local sau la Primărie – să urnim căruța, cum se spune. Ne-am tot ciondănit un an, nu are rost acum să vedem cine a fost vinovat și de ce, gata!, în următorii trei ani hai să facem ceva să rămână în urma noastră măcar câteva probleme rezolvate…
Rep: Nu sună rău: pacea de la Girov! Și ca ales local, care sunt aceste probleme ale cetățenilor care credeți că le puteți rezolva urgent?
V.E.: Păi nicio pace nu sună rău, pentru că doar în vremuri de pace putem construi. Problemele cetățenilor? Sunt multe. Dar pentru că așa e corect și pentru că nu vreau eu să mă erijez în atoateștiutor, o să pun accentul mai ales pe cele ale vecinilor mei din Turturești. Practic, în Consiliul Local Girov suntem câte 2-3 consilieri din fiecare sat mai mare și eu zic că așa e bine, fiecare să pună pe tapet problemele pe care le cunoaște mai în profunzime. Iar la Turturești, primele două probleme sunt apa potabilă și extinderea rețelei de curent electric…
Rep: Păi în 2013, la un sat care e lângă municipiul reședință de județ și la drum național, vorbim de probleme ca apa potabilă și curentul electric?
V.E.: Din păcate vorbim, dar a cam venit vremea să și rezolvăm. Să o luăm pe rând. Mai întâi apa. În acest moment avem o instalație care asigură parametri pentru apă menajeră și care a suportat recent o îmbunătățire, dar e vorba de o soluție de avarie.
Practic, în 1990, în Turturești, nu era rețea de apă. Eu m-am mutat aici în 1992 și, la vremea respectivă, a fost creată o captare la deal, la Frăsinel, și adusă apa spre această comunitate care avea atunci vreo 30 de case. Toată investiția și munca au fost suportate de două firme: Kober și, într-o măsură mai mică, Uleiul Prod (n.r. – firmă a familiei Enache). Apa respectivă nu era omologată pentru consum ci mai mult pentru animale și uz casnic dar, fiartă sau nu, oamenii o foloseau și la bucătărie. Între timp, zona s-a dezvoltat, numărul de locuințe a crescut, anii de secetă au afectat captarea, țeava de metal s-a uzat, deci este evident că trebuie o investiție serioasă care să asigure și cantitativ și calitativ necesarul de apă. Culmea este că prin fața porților noastre trece magistrala de apă care duce spre centrul comunei, dar ca să ne „înțepăm” la ea trebuie o stație de clorinare care costă câteva miliarde bune.
Deocamdată, cu sprijinul domnului prefect, cu implicarea noastră a consilierilor, cu înțelegere de la ApaServ s-a găsit o soluție de avarie. În țeava noastră veche vine și ApaServ cu un surplus ca să acopere deficitul. Dar rămâne problema veche – țeava uzată și a apărut una nouă – prețul. E aproape 4 lei metrul cub și oamenii se întreabă de ce plătesc ca la oraș apa din moment ce o parte din apă e de la ApaServ, iar restul din captarea noastră veche? Oricum însă trebuie o instalație nouă care să asigure parametrii de calitate.
Rep: Dar văd că puneți suflet, nu glumă…
V.E.: Pun suflet, dar nu e destul. Trebuie să găsim soluții de finanțare și să rezolvăm problema, la fel și cu curentul. Zone întregi din Turturești, aflate la șoseaua națională, dar și la mică distanță nu au rețea de curent electric. Vin oamenii, dornici să facă o casă sau o afacere, ar avea bani de pământ și de investiție, dar când aud că în zonă e problemă cu apa și că nu e nici curent electric pleacă în altă parte.
Culmea e că, în acest moment, comuna Girov și mai ales satul Turturești au o șansă colosală pe ceea ce înseamnă dezvoltarea preorășenească. Suntem lângă Piatra Neamț. Oamenii vor să-și facă o locuință la marginea orașului sau poate o hală de producție, că nu mergi cu producția în bulevardul din centrul orașului. Datorită așezării geografice – că la Ursuleți spre Alexandru cel Bun s-a terminat cu terenurile, la Dumbrava Roșie la fel – singura supapă pe orizontală lângă Piatra Neamț suntem noi. Construcția de locuințe în zonă, de hale de producție și activitățile de acest gen ar fi mană cerească pentru oamenii din Girov care și-ar găsi de muncă lângă casă, dar și pentru bugetul local. Ar crește încasările la impozite pe imobile dar și cele plătite de firme de producție sau de servicii. Dar nimeni nu vrea să construiască dacă nu are curent electric. Au fost ridicate niște case în astfel de zone și stau oamenii acum cu becul legat la generator…
Rep.: Da, aveți evident dreptate. Dar pentru asta trebuie bani, voință politică…
V.E.: Păi v-am zis. Voință politică locală este acum. Repet, suntem cel puțin 12 consilieri locali și primarul, care am stabilit că punem armele luptei interne în cui. Bani? Cu ce avem noi, local, dacă vom fi sprijiniți și de mai sus, se poate rezolva. Sunt convins că avem tot sprijinul la Consiliul Județean, iar dacă își mai aduc aminte de Girov și domnii parlamentari putem rezolva aceste probleme care înseamnă și dezvoltarea economică a zonei.
Rep.: Deci nu ar fi complicat…
V.E.: Nici simplu nu e, trebuie să recunoaștem. Dar cu voinţă se pot face multe. Uitaţi, acuşi se termină investiţia cu extinderea reţelei de apă potabilă în Gura Văii. Această lucrare arată că se poate. Oamenii din Gura Văii mai au totuşi, pe bună dreptate, şi un alt of: drumul. Când plouă – și cam plouă în ultimul timp – drumul Turturești – Gura Văii devine, în anumite puncte, un fel de lutărie. Modernizarea acelui drum e o datorie pe care o avem pentru concetățenii noștri și ar fi și o soluție de descongestionare, de evitare a drumului național. Știu și eu, știu și oamenii că nu se pot face toate deodată. Ca să punem asfalt pe 8 kilometri de drum (Turturești – Gura Văii – Popești) ne-ar trebui bani foarte mulți pe care nu îi avem în bugetul local. Trebuie un proiect cu care să prindem o finanțare nerambursabilă. Dar trebuie! Și până atunci trebuie să găsim o soluție de tranziție, o balastare făcută ca la carte.
Repet, de asta ne-au trimis oamenii în Consiliul Local: să le reprezentăm interesele, să căutăm și să găsim soluții la problemele reale ale comunității.
Caseta 1
Un ales gospodar
În unele momente ale discuției cu consilierul Vasile Enache ai impresia că asculți vorbe spuse de un ales mai cunoscut, de Culiță Tărâță. Vorbește cu patos despre dezvoltare economică, dar pune accent pe agricultură, pe problemele fermierilor, asigurarea apei pentru animale care este, ca și pentru oameni, o chestiune vitală. Omul le spune însă de acolo, de la firul ierbii pentru că din momentul în care s-a făcut girovean a devenit și unul dintre gospodarii de frunte ai obștii. „Am pornit o microfermă cu câteva capete de animale. Acum avem 40 de bovine, 300 de oi, 100 de capre și 50 de porci”, face un inventar scurt consilierul fermier. Iar dragul de muncă și de a-și construi propriile afaceri l-a insuflat și copiilor: fiica e farmacistă și are astfel de puncte și la Piatra Neamț, dar și în câteva localități rurale, iar fiul a preluat „Uleiul Prod”. „Cu prima linie tehnologică de presare, produceam 400-500 litri de ulei pe zi. Cu noua linie de fabricație, producem și îmbuteliem 10 tone de ulei – total natural! – pe zi”, își completează tatăl, ficiorul Ciprian Enache.
Caseta 2
„Averea? Cei patru nepoți”
Vasile Enache se consideră un om împlinit. Nu datorită politicii (aici, după cum singur spune, are multe datorii de împlinit pentru comunitate) și nici datorită afacerilor („Cel mai mare profit din afaceri este când îți poți ajuta copiii, când știi că dai niște salarii la oameni”). Principala sa realizare în viață este familia: „Și eu și doamna mea suntem oameni muncitori, nu putem sta cu brațele încrucișate și să așteptăm să ne dea cineva ceva. Iar principala noastră avere sunt copiii și, de câțiva ani încoace, nepoții. Cristina și soțul ei Cosmin ne-au dăruit un nepot, iar Ciprian și soția sa Carmen au fost mai harnici și au trei copii. Nu este avere mai mare decât când sunt lângă noi copiii și cei patru nepoți!”
