Dincolo de aspectul financiar, stai și te întrebi dacă merită efortul să umpli cămara cu zacuscă și murături, în timp ce piața îți oferă o diversitate de conserve. Specialiștii Asociației Pro Consumatori au dat publicității un studiu privind calitatea conservelor industriale, dar și a unor produse folosite la prepararea conservelor acasă, precum oțetul, bulionul și diferite arome, spre a vă ajuta să luați cea mai bună decizie pentru sănătatea dumneavoastră și a întregii familii. Evident, producătorii își etichetează produsele, însă prea puțini consumatori înțeleg care sunt efectele aditivilor utilizați în procesul tehnologic pentru atragerea clienților prin culoare și gust.
Potrivit APC, 56% din conservele industriale analizate conțin acid citric, iar 19% din conservele industriale analizate conțin clorură de calciu, soluție folosită iarna la dezghețarea drumurilor. Acidul citric, temutul E 330, este un agent de reglare a acidității. „Cel mai bine documentat efect al acidului citric este distrugerea smalțului dentar, acesta favorizând apariția cariilor dentare. Acidul citric nu este recomandat în alimentația copiilor. Nu trebuie consumate alimente ce conțin acid citric de către cei care au afecțiuni cardiovasculare sau renale, afecțiuni ale aparatului digestiv și diaree“, semnalează APC prin comunicatul de presă.
Asociația Pro Consumatori (APC) își dorește să promoveze un stil de viață sănătos și să tragă un semnal de alarmă în privința unor produse alimentare bogate în grăsimi vegetale hidrogenate, sare și a unor aditivi alimentari care prezintă un risc ridicat asupra sănătății consumatorilor. Astfel, APC a achiziționat 15 tipuri de conserve industriale de sezon și 20 de tipuri de produse (mixuri pentru gemuri/dulcețuri, mixuri pentru murături, aditivi alimentari folosiți la realizarea conservelor în casă) utilizate de consumatori pentru pregătirea conservelor de sezon, în vederea realizării unui studiu privind calitatea acestora.
„Verificarea etichetelor în cazul produselor alimentare din categoria conservelor trebuie să fie mai frecventă, cu scopul de a asigura că sunt complete, corecte și nu induc în eroare consumatorii. Cu toate acestea, producătorii recurg adesea la tactici inteligente pentru a da produselor alimentare de calitate inferioară nume atrăgătoare și înșelătoare. Consumatorii pot avea greutăți în a face diferențe între un produs fără aditivi și unul cu încărcătură chimică mare. Cele mai frecvente modificări ale produselor supuse conservării și păstrării se referă la schimbarea caracteristicilor fizice (de formă și senzoriale, ale structurii), producerea de reacții și substanțe de reacție (gaze, lichide), pierderea de umiditate și substanțe utile, dezvoltarea de medii cu elemente microbiene dăunătoare sau chiar folositoare (bacterii, mucegaiuri, ciuperci)“, au subliniat specialiștii APC, în comunicatul de presă citat.
Potrivit APC, dintre aditivii alimentari identificați în produsele analizate, următorii aditivi sunt suspecți de apariția unor probleme de sănătate:
E 150c – caramel amoniacal, colorant maroniu obținut prin arderea zahărului în prezența amoniacului. Este susceptibil de declanșarea unor alergii. De asemenea, distruge Vitamina B6 din organism.
E 200 – acid sorbic, este un conservant obținut dintr-un gaz iritant, toxic, incolor denumit keten. Poate produce reacții alergice la nivelul pielii și tulburări respiratorii.
E 202 – sorbat de potasiu, conservant. Este un aditiv ce irită pielea, ochii și mucoasele. Poate fi genotoxic și mutagen pentru celulele sângelui uman.
E210 – acid benzoic, conservant artificial produs prin oxidarea parțială a toluenului. Acidul benzoic agravează astmul și produce tulburări neurologice. Nu este indicat în alimentația copiilor pentru că poate produce hiperactivitate.
E 211 – benzoat de sodiu, conservant cu acțiune antibacteriană și antifungică în mediul acid. Benzoatul de sodiu este un conservant sintetic care, în reacție cu acidul ascorbic, generează benzen, substanță toxică cancerigenă. În urma unui studiu realizat pe 200 de sortimente de sucuri de către FDA (Federal Trade Commission – USA) în anul 2005, la 10 dintre acestea s-a identificat un conținut de benzen cuprins între 7 și 89 ppm (părți per milion), limita maximă admisă în apa potabilă fiind de 5 ppm. În urma acestei constatări, marii procesatori de sucuri din SUA au decis să nu mai folosească acest conservant. Benzoatul de sodiu poate produce reacții alergice, hiperactivitate și lipsă de concentrare la copii (ADHD). Asupra acestuia planează suspiciuni cu privire la generarea unor alergii.
E 224 – metabisulfit de potasiu, conservant, poate provoca reacții alergice la persoanele sensibile la sulfiți, incluzând reacții respiratorii la astmatici, șoc anafilactic sau altfel de reacții alergice la persoanele sensibile.
E 304 – palmitat de ascorbir, este un antioxidant care poate ataca smalțul dinților.
E 341 – fosfat tricalcic, este un antiaglomerant, obținut din oase și piatră, care poate provoca tulburări ale tranzitului intestinal.
E 412 – gumă de guar, agent de îngroșare. Poate provoca alergii.
E 440 – pectină, agent de îngroșare. Poate fermenta în intestinul gros, provocând flatulență.
E 509 – clorură de calciu, se obține din calcar prin reacție cu acidul clorhidric sau ca produs secundar la obținerea sodei. Cea mai largă utilizare, în ultimii și viitorii ani, a clorurii de calciu vizează prevenirea formării gheții și îndepărtarea acesteia de pe șosele. Acumularea (clorurii) de calciu în organism (hipercalcemie) determină o serie de reacții, printre care: gust calcaros în gură, dureri de stomac, bufeuri, greață și vărsături, lipsa apetitului, sete extremă, dureri osoase, aritmie, pietre la rinichi, comă.
E 952 – ciclamat de sodiu, este un îndulcitor artificial care are o putere de îndulcire de 30 de ori mai mare decât zahărul. Acest aditiv nu este autorizat în SUA ca urmare a unor studii care au arătat posibile efecte carcinogene.
E 954 – zaharina, este un îndulcitor artificial care este de 200-700 de ori mai dulce decât zahărul. E954 este folosit foarte des în combinație cu alți îndulcitori pentru a ascunde defectele acestora (gust, stabilitate etc.). Se folosește foarte des în combinație cu ciclamatul și cu aspartamul în produsele „light“.
Specialiștii de la APC semnalează și faptul că, în prezent, mulți producători din industria alimentară folosesc sarea iodată și în alte ramuri ale industriei, cu toate că acest lucru nu mai este obligatoriu decât pentru industria pâinii și a produselor de panificație, fapt ce poate genera probleme de sănătate consumatorilor. În sarea iodată se adaugă și ferocianură de potasiu – E536, agent antiaglomerant. La peste 100 grade Celsius ferocianura de potasiu se descompune în cianură de potasiu și clorură de fier, fapt ce provoacă reducerea transportului de oxigen către sânge, dificultăți în respirație, dureri de cap și amețeli.
Geanina NICORESCU