* Dr. Miron Itzhak, psiholog clinician principal cu drept de supervizare
„– Domnule doctor, nu mai știu ce să fac! Am un singur băiat pe care m-am străduit să-l educ și să-l cresc cât mai bine. Dorința mea de a avea un copil cuminte și un elev silitor mi-a fost îndeplinită. Până să plece la facultate am simțit că mă iubește și s-a străduit să-mi demonstreze că și eu merit unele eforturi din partea sa. După ce s-a dus la facultate, la scurt timp am simțit că pierd controlul asupra lui. Nu mă mai sună atât de des, a început să fie mai obraznic și să vorbească altfel cu mine, nu mai era deschis să îmi povestească ce-i cu el, pe scurt și-a schimbat atitudinea față de mine.
Într-o zi i-am făcut o surpriză și m-am dus să-l vizitez. În loc să se bucure a fost nervos. Am fost uimită să-l văd neglijent și l-am întrebat unde este băiatul pedant de altă dată. Reacția lui a fost la fel de surprinzătoare. Foarte supărat, m-a rugat să plec. De atunci nu mă mai sună și nu mai vrea să vină acasă.
Am înțeles că poate fi vorba de un conflict de generații. Asta să fie problema? Eu ce trebuie să fac?“, a întrebat doamna Elena.
Desigur, o parte din problema cu băiatul poate fi încadrată în problematica generic numită „conflict între generații“, dar numai o parte. În lumea în care trăim, o lume competitivă, plină de concurență și cu schimbări atât de mari în fiecare zi, nu este de mirare că diferența de vârstă dintre părinți și copii, care este de cel puțin 20 de ani, poate să influențeze evenimentele produse în acest interval astfel încât părinții și copiii să nu se mai poată raporta la un punct comun.
Religia, care a fost până nu de mult un stâlp puternic în societate, nu mai are aceeași influență. Valorile, normele și gusturile s-au schimbat. Ceea ce mă entuziasma pe mine în tinerețe nu mai reprezintă niciun fel de interes pentru copiii mei. Ei au cu totul alte preferințe și preocupări, astfel încât foarte rar mai găsim un punct comun pe baza căruia să putem comunica.
Un mare filozof, Ginsburg, spunea în secolul al XIX-lea că, atunci când suntem tineri, numai prezentul și viitorul ne tentează; când împlinim 40 de ani ne gândim la viitor cu grijă și ne raportăm la experiența din trecut, iar când am devenit bătrâni nu mai avem viitor și totul este trecut. Această reflecție ne arată în mod clar diferența de percepție a prezentului și a viitorului dintre generații.
Alt cutremur s-a produs și la nivelul instituției familiale, determinând schimbări drastice. În societatea modernă, familia patriarhală nu mai există. În cel mai bun caz ne putem raporta la o familie nucleară mică, în care rolurile bărbatului și ale femeii nu mai sunt așa de rigide și astfel până la divorț nu mai este un drum atât de lung. Procentajul divorțurilor a crescut alarmant la 35-50%.
În cazul în care părinții sunt mai conservatori din punct de vedere psihologic, primul conflict este legat de ambivalența între dependență și independență. Părinții vor să-și educe și să-și crească copiii cât mai bine, dar nu vor să piardă controlul și dominanța asupra lor, așa că-și impun atitudinea în fața copiilor determinând astfel conflicte, pentru că și copilul la rândul lui vrea să-și demonstreze independența. Relevant pentru acest gen de conflicte este conflictul dintre adolescenți și părinți cu toate problemele aferente legate de: disciplină, gusturi, anturaj.
Conflictele mari sunt generate și de preferința copilului pentru prietenul pe care și l-a făcut, mergând până la alegerea partenerului de viață. În această zonă se generează conflicte foarte intense. Căsătoria generează și ea destule conflicte, atunci când părinții impun cu cine să se căsătorească sau nu acceptă efectuarea acestui pas de frică să nu-și piardă copilul. Conflictele după căsătorie au ca măr al discordiei educația nepoților, fiecare parte acuzându-se reciproc că nu-și asumă pe deplin această obligație. Cu cât părinții înaintează în vârstă, copii își impun punctele de vedere, susținând că ei știu mai bine.
Toate aceste aspecte duc la neînțelegeri și la probleme de comunicare și creează o îndepărtare având ca rezultat scăderea stimei de sine și o stare de suspiciune generalizată. Cauza principală a acestor probleme este reprezentată de tendința de a domina și controla pe ceilalți, având ca răspuns din partea celor vizați lipsa respectului la adresa noastră.
Conflictele între generații se pot trata ușor prin psihologia pozitivă, respectând punctul de vedere, comportamentul, sentimentele și atitudinea copiilor, pe de o parte, și cerând respect față de gândirea părinților, pe altă parte. Împreună, fără concurență, se poate ajunge la puncte comune și de acolo putem dezvolta o relație nouă, fără conflicte și vom găsi puterea de a accepta diferențele de opinii, conștienți de faptul că la bază rămâne sentimentul de iubire.
Cu respect,
Dr. Miron Itzhak
Psiholog clinician principal cu drept de supervizare
Director Institut Miron
Cabinet de Psihologie
Str. Mihai Eminescu, Nr.3, Bl.D4, Sc.B, Ap.37, Piatra Neamț
Tel.0233-236146;0724-2252147, 0747627971; E-mail: miron@ambra.ro
Site: www.psiholog-dr-miron-itzhak.ro