Condiții pentru reformatarea sistemului politic românesc

E foarte posibil ca, din perspectiva evoluției sistemului politic românesc în perioada următoare, anul 2015 să reprezinte un moment de cotitură. Această posibilitate ar putea fi dată nu atât de o eventuală „criză de conștiință” a clasei politice, criză care s-o facă să devină brusc, peste noapte, responsabilă în raport cu propriii cetățeni. Totuși, anul 2015 ar putea să marcheze viitoarea evoluție a sistemului nostru politic prin configurarea unor condiții ce promit să îl reformateze. Este vorba, întâi de toate, despre legislația electorală, din nou modificată, atât în ceea ce privește finanțarea campaniei electorale, cât și posibilitatea înființării de noi organizații politice, cărora li se adaugă revenirea la sistemul electoral de reprezentare proporțională, a căruia marcă este votul pe liste de partid. În al doilea rând, este vorba despre apariția unui alt tip de raportare la politică, apărut odată cu modificarea tipurilor clasice de comunicare a mesajelor dinspre politicieni spre electorat, aspect căruia i se poate adăuga puternica și eficienta luptă anticorupție, care a zdruncinat din temelii clasa politică.

Dacă este să fie analizate pe rând, aceste schimbări relevă existența unor implicații substanțiale cu privire la funcționalitatea sistemului nostru politic. În primul rând, legislația electorală, deși tinde să devină cu mult mai riguroasă în privința fondurilor pe care candidații le pot accesa pentru a-și susține campaniile electorale, un aspect demn de urmărit într-o țară cu un grad ridicat de corupție, a fost reorientată spre un plus de reprezentativitate. Cu privire la acest ultim aspect, este cu mult mai ușor, spre exemplu, să înființezi o organizație politică decât se întâmpla până în prezent; de asemenea, votul pe liste de partid va readuce în prim-plan atât influența liderilor locali de organizații (cei care vor decide cine anume se va regăsi pe listele de candidatură), cât și un grad ridicat de reprezentativitate electorală, ceea ce implică, cvasi-matematic, prezența mai multor partide și/sau alianțe politice în legislativ. Ca atare, din perspectiva legislației electorale, reformatarea sistemului politic românesc ar putea însemna nu doar apariția unor noi partide – chiar cu reprezentare locală ori regională, nu neapărat națională –, ci și a unor noi politicieni. Ca o combinație, ar putea exista situații în care astfel de organizații să se focalizeze pe problemele importante pentru comunitățile locale și regionale și să promoveze spre candidaturi figuri cu totul noi pentru scena politică românească, ceea ce va însemna o mare problemă pentru partidele „mainstream”, din ce în ce mai lipsite de credibilitate, dat fiind că au susținut, și la nivel local, și la nivel regional, politicieni care au fost interesați de propriile buzunare, iar nu de problemele comunitare.

În al doilea rând, tipul clasic de comunicare electorală nu va mai avea impactul de până în prezent. Sub ochii noștri, în ultimii ani în spațiul public românesc are loc o importantă schimbare generațională și de mentalitate, accentuată și de modelul de a vota „altfel” decât cei de-acasă pe care l-a impus diaspora. E posibil ca, pentru încă o vreme, mai cu seamă în mediul rural, să funcționeze poveștile cu pliante de partid, musai însoțite de sacoșele ce s-au aflat, până în prezent, în dotarea tuturor partidelor politice în fiece campanie electorală. Asta, evident, pentru cine își va mai permite să încalce legea, în condițiile în care, cum spuneam mai sus, noua lege electorală promite să fie mai riguroasă în privința fondurilor de campanie. Modificarea structurală a comunicării politice va deveni, însă, din ce în ce mai vizibilă, odată ce va crește impactul rețelelor de socializare și coagularea unor noi forțe sociale care ar putea determina apariția de noi organizații politice, cu totul „altfel” decât cele care au dominat spațiul politic din România în ultimii 25 de ani. Într-un fel sau altul, aceste condiții vor reformata sistemul politic autohton. Ceea ce nu înseamnă că lucrurile vor fi perfecte, câtă vreme democrația este, cum știm, failibilă. În România, nefiind consolidată, aceasta se va dezvolta ori, dimpotrivă, se va eroda și în funcție de maniera în care vor evolua instituțiile noastre politice.

Dan Misăilă