Comisarul Nechita, trimis la munca de jos

* Curtea de Apel Bacău i-a luat definitiv funcţia de şef al Poliţiei Roznov

 După ce s-a împăunat că a câştigat primul proces împotriva IGPR, comisarul Constantin Nechita s-a dezumflat spontan, joi seara, când Curtea de Apel Bacău l-a trimis la muncă. Sentinţa este definitivă şi, prin urmare, funcţia de şef al Poliţiei Roznov, pe care Nechita îşi dorea să o redobândească, va fi scoasă la concurs în viitorul apropiat.

Instanţa a decis, scurt, să admită recursurile declarate de IGPR şi de Poliţia Neamţ: „Modifică în parte sentinţa recurată în sensul că respinge, ca nefondată, acţiunea în totalitate, şi cererea de intervenţie în interes alăturat reclamantului. Menţine dispoziţiile referitoare la respingerea cererii privind plata penalităţilor şi restituirea copiilor documentelor clasificate. Irevocabilă”.

Procesul lui Constantin Nechita cu „sistemul” a început în 2010, după ce Aurelian Şoric, şeful IPJ Neamţ de la acea vreme a făcut unul dintre „puţinele lucruri bune”- după cum spun poliţiştii- şi l-a măturat din funcţia de şef la Roznov. Decizia a venit greu, după un lanţ lung de sancţiuni, pe care Nechita le-a tot contestat, considerându-se cel mai nedreptăţit dintre pâmântenii cu epoleţi. Faptul că de vreo două ori a câştigat în instanţă i-a mărit stima de sine, aflată în grea suferinţă din pricina colegilor, dar mai ales a „pretinilor” din inspectorat sătui de controalele de la Capitală. Pentru cine nu ştie, vocaţia de bază a poliţistului Nechita a fost abecedarul. A scris de mic, de când a ieşit „boboc” din sistemul de învăţământ al „cadrelor de nădejde” şi, pentru că a prins drag de litera aşternută migălos pe hârtie, a scris toată viaţa lui. Chiar mai mult decât a citit. „Opera” a ajuns, pe capitole, la diverse instituţii onorabile din Bucureşti, care au trimis controale în serie la Poliţia Neamţ. Niciodată nu s-au confirmat aspectele sesizate, semnate – onest şi conform realităţii – „anonim”. În schimb, mai toţi şefii poliţiei care au picat în vizorul „justiţiarului” Nechita au ajuns la un pas de nevroză din cauza verificărilor succesive ale caselor şi maşinilor pe care le deţineau. Unul dintre ei – un colonel respectat şi pomenit şi acum de subordonaţi drept capabil şi demn – făcuse chiar o fixaţie din a-şi aduna toate chitanţele de pe la magazine, pe considerententul că „nu se ştie când mai apare o anonimă”.

Singura dată când Nechita şi-a asumat o reclamaţie, şi asta pentru că a fost „stimulat” de echipa venită în control, a fost când l-a „pictat” într-o anonimă pe şeful Poliţiei Piatra Neamţ, Cezar Filip. În rest, Constantin Nechita nu a suflat nici o silabă despre preocupările sale „scriitoriceşti”, deşi multă lume îl suspecta, nu doar că aduna informaţii – reminiscenţă de pe vremea când presta la doi şi-un sfert – ci şi că era folosit de alţii, mai interesaţi, dar mai precauţi ca să lovească în şefi, pentru a-i dezlocui. Legendele Poliţiei Neamţ îl plasează, veşnic, pe comisarul Nechita în spatele unor promisiuni de scaune înalte, dacă „lovitura reuşeşte”. Nu a obţinut decât şefia Poliţiei Roznov – culmea ascensiunii sale profesionale – pe care a gestionat-o aşa cum l-a dus capul. Iar acum a pierdut-o şi pe asta.

Cristina MIRCEA