De, sculaţi, boieri, cuconi,
Că vă vin colindători
Noaptea pe la cântători.
Nu vă aduc nici un rău,
Ei v-aduc pe Dumnezeu.
Dumnezeu e mititel
Mititel şi-nfăşeţel,
Faşă dalbă de bumbac
Şi trimisă-n Ţelengrad,
Ţelengradul jumătate
Rusalimul-n treia parte.
Mai în jos de Rusalim
Este-un pat mândru lucrat
Din nouă scânduri de brad;
Din gealău e geluit,
Din bărdiţă barduit,
Din cuţit e cuţitit.
Da-ntr-însul ce-i aşternut?
Scorţar verde mohorât,
Slobozit până-n pământ.
Şi-ntr-îns’ cine-i restignit?
Domnul nostr’ Iisus Hristos.
Şi la cap, floare de mac;
La picioare, mintă floare;
Şi la brâu un spic de grâu;
La părete păun verde;
La podele clopoţele;
Şi la uşă flori de rujă;
Şi la fereşti flori domneşti,
La icoane, busuioc;
În mijloc pară de foc.
(Colindă culeasă din Bucovina, apărută în „Sărbătorile la români”, de Tudor Pamfile)
