Sportivii clubului de karate Ronin din Piatra Neamţ au intrat într-o binemeritată vacanţă de vară, toată luna august, după un sezon destul de solicitant, însă cu multe realizări, atât la întrecerile interne cât şi cele internaţionale. Sportivii pregătiţi de antrenorul Ionuţ Ştefănescu s-au remarcat la competiţiile din ţară şi din străinătate cu multe locuri pe podium şi au sezonul cu un stagiu centralizat la Piatra Neamţ, unde mai mulţi dintre ei au susţinut examenul de centură în prezenţa lui Shihan Mihai Cioroianu, preşedintele EureKa, din cadrul Federaţiei Române de Arte Marţiale. Cu o istorie de 15 ani, clubul Ronin a pregătit multe generaţii, nu doar sportiv, ci şi educativ sau intelectual, iar mulţi dintre foştii sportivi revin cu drag la clubul unde s-au consacrat. Mentorul activităţii sportive de la clubul Ronin este Ionuţ Ştefănescu, cel care, pe lângă pregătirea la sală cu copii, este şi unul dintre cei mai apreciaţi alpinişti din Piatra Neamţ, în cartea sa de vizită numărându-se cucerirea unor vârfuri importante de pe întreg mapamondul, cum ar fi Ama Dablan din Himalaya sau Aconcagua din America de Sud. Antrenorul de la clubul Ronin crede că alpinismul şi karate-ul au o legătură specială, iar cele două discipline sportive i-au modelat oarecum şi drumul în viaţă. L-am prins pe Ionuţ Ştefănescu la unul dintre ultimele antrenamente înainte de vacanţă, care se desfăşoară la sala de sport a şcolii generale nr. 5 din Piatra Neamţ şi, amabil ca întotdeauna, nu a ezitat să purtăm un dialog interesant.
Rep: Ionuţ, unul dintre ultimele antrenamente din acest sezon, cum a fost ultimul an?
I.Ş: Suntem bucuroşi că aţi venit la noi, pentru că noi aşa vă putem arăta cum se desfăşoară activitatea la noi, în sala arte marţiale, acolo unde ne antrenăm. Într-adevăr a fost un sezon lung şi cea mai mare bucurie a mea este faptul că acum, la sfârşitul sezonului, cu toţii suntem sănătoşi, nu avem incidente şi mai mult decât atât, o mare bucurie este că acest sezon s-a terminat de puţin timp cu un examen de centură, prin care 3 din sportivii noştri în vogă, Alexandra Focşăneanu, Mihnea Baciu şi Robert Croitoru, şi-au luat examenul de maturitate, centura neagră, primul dan. Examenul de centură neagră este un eveniment foarte important în viaţa unui sportiv şi în cariera unei persoane. Când vii la sală vezi multe centuri colorate şi te gândeşti, oare eu o să ajung aici. Vă spun, şi eu personal când am început cursurile de arte marţiale, mi-am pus aşa un plan să ajung la centura albastră, care pentru mine atunci însemna undeva la jumătatea drumului. După acea mi-am zis ce fac, şi am spus că nu mă opresc până nu ajung la centura neagră. Am ajuns după ani de muncă la centura neagră, un examen care este cel mai dificil dintre toate şi pot să spun că viaţa mea în artele marţiale s-a schimbat odată cu trecerea la această centură, care de fapt e începutul în artele marţiale, până atunci e aşa o introducere. Aşa că sportivii noştri acuma au intrat în familia artelor marţiale şi de acum încolo o să vadă cu alţi ochi mersul lucrurilor. Ne bucurăm de asemenea că şi celelalte centuri mai mici, care au dat şi ele examene, au promovat. Foarte mult mă bucur şi de faptul că sportiva noastră, Ioana Hociung, care acum este antrenor la Iaşi la clubul Kokoro Iaşi, a promovat examenul de centură neagră, 2 dani.
Rep: Cum a fost întâlnirea cu preşedintele Mihai Cioroianu?
I.Ş: Am avut multe acţiuni şi din discuţiile cu dânsul am aflat că în urmă cu 4 săptămâni, la Lausanne, în Elveţia, s-a semnat un protocol şi s-a înfiinţat o federaţie de arte marţiale nouă, care ar fi o federaţie umbrelă, la care s-au afiliat mai toate federaţiile internaţionale de arte marţiale din mai multe stiluri, încercând ca sub această umbrelă unită să se creeze noi standarde în ceea ce priveşte nivelul campionatelor europene şi mondiale, promovarea la examene, iar o masă de selecţie mai mare înseamnă o calitate mult mai mare. Din această nouă federaţie facem şi noi parte, alături de karate-ul tradiţional, şi o federaţie de kyokushin full contact. Sunt aşadar 16 federaţii internaţionale semnatare ale acestui nou document. Să vedem ce va fi, dar pentru noi, ca şi club, înseamnă că pregătirile pentru următorul campionat mondial care va fi în 2015 în Sao Paolo, în Brazilia, trebuie să fie la un nivel foarte înalt pentru ca delegaţia cu care ne vom prezenta, ca şi antrenori, sportivi sau arbitrii, să fie la nivel de top ca România să însemne ceva şi în acest nou sistem.
Rep: Se doreşte într-un fel, prin semnarea acestui protocol, unificarea tuturor federaţiilor de arte marţiale, pentru că se ştie că sunt anumite probleme în acest sens?
I.Ş: Asta se doreşte. Deja 16 dintre cele mai importante federaţii, mai sunt două sau trei care nu sunt semnatare ale acestui acord, s-au unificat. Sigur asta se vrea, s-a constituit deja un board executiv, cu un preşedinte din Canada. E prima dată după 35 de ani în lumea artelor marţiale când auzim că nu se mai sparg federaţii, ci se unesc, şi la un asemenea nivel.
Rep: Ca şi rezultate, cum a fost acest sezon pentru clubul Ronin?
I.Ş: Acest an competiţional pentru noi a însemnat câteva lucruri. În afară de Europenele din Italia care ne-au adus nişte locuri, pentru clubul Ronin şi pentru mine a însemnat o ruptură, de care nu ştiu dacă să mă întristez sau să mă bucur. Doi dintre cei mai buni sportivi ai noştri, Bogdan Barcan şi Mihnea Gabor, au plecat la facultate. Ghinionul clubului nostru, cu ghilimele de rigoare, este faptul că avem sportivi foarte buni la învăţătură. Majoritatea dintre ei sunt premianţi la şcoală, participă la diferite olimpiade şcolare, eu, de două trei ori pe an îi chem cu carnetele de note să vedem cu stau lucrurile, pentru că un bun sportiv trebuie să fie şi un bun exemplu în societate. Noi aşa am conceput antrenamentele la sală, să vină partea educaţională cot la cot cu partea sportivă, ca să ne dezvoltăm plenar, asta este şi ideea celor care vin la clubul de karate. Nu toţi vin pentru o performanţă sportivă maximă, nu toţi vor să participe la europene, mondiale, vin să se dezvolte personal, să crească sau să fie agili, şi asta încercăm să facem.
Rep: Ce proiecte ai pentru viitorul apropiat?
I.Ş: În zona Moldovei noi am creat o mişcare cu stagii de pregătire şi competiţii, acolo unde sunt instructorii noştri cu care am creat un nucleu, vorbim de Iaşi, Bacău, Oneşti, Bicaz şi noi la Piatra Neamţ, şi acest nucleu a început să crească. Munca mea şi a instructorilor de 3 ani de zile a început să se vadă şi probabil că într-un an, doi vom crea un lot nou care o să pună probleme celorlalţi la competiţiile interne. În toamnă o să şi organizăm, alături de clubul Kyokushin şi clubul de Ju Jitsu de la noi din oraş, al lui Emil Tărăntuş şi Gabi Mareş, Cupa Ştefan cel Mare. O să fie la a doua ediţie, un multipelx cu toate stilurile şi sper să fie o competiţie de anvergură.
Rep: Cum au fost cei 15 ani de când conduci acest club?
I.Ş: Au fost ani foarte frumoşi pentru că am avut multe generaţii de sportivi. Acum avem sportivi care se întorc la sală cu copii şi practică karate împreună. Avem generaţii de sportivi care nu s-au mai antrenat, dar revin la noi cu drag când vin în ţară, cum e campionul nostru Răzvan Petraru, care acum e în Italia. Ceilalţi sportivi care sunt studenţi, unii au terminat facultatea şi s-au stabilit la Bucureşti, la Timişoara sau la Cluj şi când vin în oraş nu ne ocolesc. Avem şi sportivi care nu s-au mai întors în ţară, sau stabilit în Canada, Germania, Italia sau Franţa, dar permanent mă sună şi îmi spun din problemele sau bucuriile lor. Avem o atmosferă foarte plăcută, şi noi când mergem cu competiţii în Europa, dacă reuşim, facem în aşa fel încât să îi mai vizităm şi bucuria e maximă de ambele părţi. Şi pentru noi a fost o încântare aceşti ani şi pentru ei, am făcut o ancoră comună. Cred că anii aştia au însemnat ceva, atât pentru noi ca antrenori pentru că am învăţat foarte multe de la sportivi, cât şi pentru ei, le-am schimbat poate viitorul, şi este un lucru foarte frumos.
Rep: Eşti şi un mare pasionat de munte, se îmbină karate-ul cu alpinismul?
I.Ş: Maxim, nu aş fi reuşit să urc fără experienţa mea din artele marţiale. Artele marţiale îţi dau o anumită disciplină interioară şi fără acea disciplină, fără programul de antrenament, cu certitudine nu aş fi ajuns nicăieri. N-aş fi ajuns pe niciun vârf pentru că nu aveam acele atribute, şi atunci muntele, ca şi filozofie, nu se apropie, este la fel cu filozofia artelor marţiale. Aşa cum priveşti o ascensiune montană, aşa priveşti şi pregătirea din artele marţiale, şi cea exterioară care înseamnă competiţie, şi cea interioară care înseamnă dezvoltare personală.