* Judecătorul Gheorghe MOROȘANU, colaboratorul nostru, este autorul cărții Patronul & Juristul, care a cunoscut patru ediții de succes, a cincea fiind în pregătire. În fiecare zi, va prezenta rețete de afaceri proaste. Azi,
- Papier-toilette de bancă
Să pășim în „Vest“.
Cineva, având un bun prieten în Franța, intermediază cumpărarea unei tipografii franceze falimentare pentru un patron din România. Merg amândoi la fața locului, văd, probează, târguiesc, totul decurge relativ șnur. Dar, la un moment dat, se întâmplă o chestie. Plata urmând a se face în două tranșe, una la contractare, alta după ajungerea mărfii în țară, banca francezilor a cerut românilor o hârtie prin care banca română se angaja în acest sens. Cei doi au sunat banca din țară și au explicat ce vor, dând numărul de fax al prietenului francez, un venerabil patron tipograf.
După vreo jumătate de oră de așteptare, numai ce-l văd pe bătrân venind cu o foaie caldă de la fax, negru de indignare și spunându-le cam așa: „Vous vous moquez de moi?“ (Vă bateți joc de mine?).
Cei doi iau hârtia venită de la bancă, o citesc și răspund cam timid că pare să fie exact ce a cerut banca franceză. „Papier sans en-tête?“ (Hârtie fără antet?), a zis bătrânul și a continuat, cu o expresie demnă de un Ferentari parizian, că asemenea document nu e bun nici de șters nasul.
În sfârșit, românașii noștri au înțeles, au pus mâna iar pe telefon și în mai puțin de un sfert de oră au primit ce trebuia: același document, pe o frumoasă hârtie cu antet.
Și incidentul a trecut. Dar după ce franțuzul a înțeles că cei doi români nu sunt potlogari, nedumerirea lui a rămas aceeași, văzând că ditamai banca din România are hârtie cu antet, dar nu găsește cu cale să o folosească decât în nu știu ce situații speciale.
Un aspect minor (?) care te poate duce liniștit în fundătura unei afaceri (în „Vest“, dar curând, și la noi).
- Un pic de țigănie pozitivă
Aceeași afacere.
Prețul s-a negociat cu sindicul francez, cel care gira lichidarea societății falite. Față de suma cerută de partea franceză (360.000 euro), românii au îndrăznit să negocieze și, din două vorbe, prețul s-a redus la 325.000. Au semnat contractul, ambele părți fiind mulțumite, dar după, sindicul le-a povestit cu nonșalanță că, într-un caz asemănător, prețul scăzuse de la același 360.000 la 60.000.
Patronul român nu s-a supărat prea tare, pentru că afacerea nu era totuși deloc proastă pentru el. Dar putea fi și mai puțin proastă, dacă cei doi nu ar fi fost la prima tranzacție externă și dacă ar fi știut că, în „Vest“, lucrurile de ocazie și activele firmelor falite au valoarea sensibil orientată spre zero.
Gheorghe MOROȘANU
(Întrebări, relații, comenzi P&J (carte PC, formulare, CD legislație de bază), la:
tel. 0747/258.553,
Email: nihilsinegeo@yahoo.com
Facebook: Geo Moroșanu)
