Zilele trecute, o comisie de specialitate s-a deplasat în comuna Borca pentru a inventaria clădirile de patrimoniu. Detalii ne-a oferit primarul de Borca, Ovidiu Niţă: „În comună avem mai multe clădiri de patrimoniu, din care câteva aparţin de primărie. La Liceul „Mihail Sadoveanu” Borca sunt două clădiri de patrimoniu, mă refer la internatul şcolar şi la Centru de documentare şi informare. O altă clădire de patrimoniu este Casa Diaconescu, cea în care acum funcţionează dispensarul uman. Tot de patrimoniu este şi clădirea Ocolului Silvic în care, acum, funcţionează Poşta. Este o clădire aflată într-o stare ca vai de ea. Nu s-a intervenit la ea de foarte multă vreme. Noi ne-am manifestat disponibilitatea de a o cumpăra, dar imediat a mărit nejustificat preţul. Pe acestă listă figurează şi o clădire de la Şcoala Sabasa. Acea şcoală a fost construită în vremea reformelor lui Al.I. Cuza, ea a supraviețuit comasărilor de la finele secolului XIX . Acum nu mai este pentru că acea clădire s-a dărâmat. Mai exact a fost demolată, n-a mai rezitat timpului…”. Toate aceste clădiri au aparţinut iniţial Domeniului Coroanei.
*Inventariere cu cântec…
Prin acţiunea de inventariere se verifică dacă respectivele clădiri există şi în ce stare sunt. De degradare, fireşte… Normal, vina o dau pe autorităţile locale, că nu s-au ocupat de aceste clădiri, ca ele să fie bine întreţinute. Şi, ce-i mai important, să arate cum au fost iniţial! Context în care prezentăm opiania primarului de Borca Ovidiu Niţă: „Ne impută că nu am făcut investiţii în aceste clădiri. Asta după ce, timp de 20 de ani, nu s-a făcut nimic în această direcţie, nu s-au alocat fondurile necesare executării lucrărilor de reparaţii şi de întreţinere. Iar unde s-au făcut astfel de lucrări, s-au găsit alte motive de imputare. Cum este cazul Casei Diaconu, care a fost Casă de naşteri, iar acum este Dispensarul medical-uman. respectiva clădire necesita lucrări de renovare, ca să ofere codiţii optime desfăşurării actului medical. Am înţeles că vor date de la Inspectoratul în Construcţii, să vadă ce autorizaţie am luat pentru a face acele lucrări. Trebuia să nu facem nimic, cum s-a întâmplat cu clădirea Ocolului Silvic, acum Oficiu Poştal…”.
La Casa Diaconu, acum dispensar medical, se verifică, mai exact se reproşează, că lucrările de renovare executate nu au respectat forma iniţială a imobilului. După renovare, clădirea trebuie să arate exact aşa cum a fost construită iniţial. Chiar dacă acum are o cu totul altă destinaţie, în alte timpuri…
*Borca: o aşezare frumoasă, cu o istorie interesantă
Borca a fost sat de hotar cu regatul Ungariei, până în 1541, cu Principatul Transilvaniei, până în 1691, apoi cu Imperiul Austro – Ungar. Această vecinătate explică unele toponime de origine maghiară. Până la secularizarea averilor mănăstireşti, făcută în 1864, în timpul domniei lui Al. I. Cuza, Borca aparţinea mănăstirii Slatina, fondată de Alexandru Lăpuşneanu ( 1561), iar Sabasa mănăstirii Râşca fondată de Petru Rareş şi rezidită de vornicul Costea Bacioc în 1611.
Primul document care atestă, într-o oarecare măsură, existenţa şi poziţia administrativă a localităţii, este Harta Administrativă a Moldovei, întocmită de Dimitri Cantemir, tipărită în Olanda, la 1737. De pe hartă reiese că tot bazinul Bistriţei, până în zona Dornelor, aparţinea Districtului Neamţ.
Pe harta Ţinutului Neamţ, făcută după catagrafia Visteriei Moldovei din 1774 şi catagrafia rusească din 1772 – 1773, reiese că Borca aparţinea tot Ţinutului Neamţ, grevând în jurului oraşului Târgu Neamţ. Din 1803 până în 1864 aşezările din zonă fac parte din Ţinutul Suceava, iar în 1871 aparţinea aceluiaşi ţinut, dar împărţit de data aceasta în plăşi. Din Plasa Muntelui făceau parte Borca, Mădei, Sabasa, dar şi Farcaşa, Broşteni, Crucea, Mălini şi Găineşti.
*Domeniie Coroanei „înghit” comunele Borca şi Farcaşa
În anul 1884 când a fost adoptată „ Legea Domniilor Coroanei” publicată în „Monitorul Oficial” nr.53 din 10 iunie 1884. La acea vreme, pe teritoriul Domeniului existau 4 comune: Borca, Sabasa, Mădei şi Farcaşa. Prin Legea administrativă din 1904, comunele rurale sunt organizate în cercuri: Cercul Borca cuprindea Borca şi Soci; Cercul Măfdei cuprindea Mădei, Frasin, Hăleasa, Neagra şi Pârâul Cârjei; Cercul Farcaşa includea, pe lângă alte sate, şi Sabasa şi Pârâul Pintei. Aceste cercuri aparţineau Judeţului Suceava ( „ Monitorul Oficial „ din mai 1904)
O nouă împărţire administrativă s-a făcut în anul 1908, când se revine la Plăşi. Borca făcea parte din Plaşa Broşteni, alături de Mădei, Farcaşa şi Crucea. Până în 1924, Borca, Mădei, Sabasa au făcut parte din judeţul Baia, cu reşedinţa la Fălticeni.
Prin Legea din 14 iunie 1925, dată de Regele Ferdinand I, comunele Borca, Mădei, Farcaşa, Broşteni, sunt trecute în judeţul Neamţ.
*Împăriţirea teritoriului, după model sovietic
După al doilea Război Mondial, în anul 1950, se face împărţirea administrativă a teritoriului României, după modelul sovietic, în regiuni şi raioane. Borca face parte din Regiunea Bacău, raionul Ceahlău, pentru un timp aparţinând şi raionului Târgu Neamţ. Este desfiinţată comuna Mădei, iar satul Pârâul Pintei trece de la comuna Farcaşa la comuna Borca. Reforma administrativă din 1968, când se revine la judeţe, conferă organizarea actuală: Borca, reşedinţă de comună şi satele componente: Lunca, Mădei, Pârâul Cârjei, Sabasa, Soci, Pârâul Pintei.
Tina CONDREA