*O îndeletnicire veche de un secol
Pipirig, o aşezare străveche, cu specificul ei. Aici, cu mulţi ani în urmă, s-au refugiat mulţi oameni din Ardeal din cauza persecuţiilor religioase ale catolicilor dar şi a imperialismului habsburgic. Ardelenii au fost primiţi pe moşia Mănăstirii Neamţ, care i-a şi ajutat să-şi ridice micile gospodării şi să-şi construiască o biserică, pusă sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nicolae.
În urmă cu aproape un secol, un vrednic fiu al satului, Fericitul Nicodim, al doilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, a năzuit să poată înălţa, în satul copilăriei sale, un măreţ locaş de închinare, care, peste veacuri, să poarte aprinsă flacăra credinţei şi pe care a numit-o „Catedrala Munţilor“.
Ctitorie care a fost posibilă şi prin strădania meşterilor italieni, iscusiţi cioplitori în piatră. Îndeletnicire deprinsă de localnici, transmisă din generaţie în generație, practicată şi acum cu aceeaşi pricepere.
*Prima generaţie de cioplitori în piatră
„Cioplitul în piatră a devenit o tradiţie în comuna Pipirig. Avem în zonă o gresie de cliva, care este foarte bună în construcţie. Cu această gresie a fost ctitorită şi biserica denumită „Catedrala Munţilor” de patriarhul Nicodim Munteanu, fiu la satului. Aţi văzut şi dumneavoastră, în toată comuna sunt numai stive de piatră, care are mare căutare. Nu numai la noi în zonă, ci în toată ţara. La Pipirig, cioplitul în piatră a devenit o meserie tradiţională, alături de creşterea animalelor şi lucru la pădure. O îndeletnicire practicată de mulţi pipirigeni. Meseriaşii noştri lucează în zonă, dar şi în ţară, peste tot pe unde sunt chemaţi, au comenzi,” ne spune primarul Marcel Prună.
Că pietrarii din Pipirig sunt cunoscuţi şi căutaţi în toată ţara, ne-am convins după ce am discutat şi cu câţiva dintre ei. Dar, foarte bine îţi puteai da seama de asta şi numai dacă îţi aruncai o privire mai atentă pe strivele de piatră ori pe cele cu articole din piatră prelucrată. Pe toate erau trecute, cu litere de-o şchiopă, numerele de telefon mobil. Dacă zăboveai mai mult pe la vreo poatră, iute erai invitat amabil în curte, ca să-ţi faci o imagine de ansamblu asupra ofertei…
*Cioplitul în piatră, mai mult decât un hoby
Am acceptat invitaţia şi am intrat. Curtea era plină cu stive de piatră. Pe alese! Piatră de râu ori piatră cioplită manual sau mecanic. Gazda, în graiul său cu pronunţat accent ardelenesc, ne-a prezentat oferta, ne-a povestit de meseria de cioplitor în piatră, transmisă din tată în fiu. „Acum, cioplitul în piatră s-a mecanizat, sunt nişte gatere, circulare pentru asta. Mai nou, cei mai mulţi doresc tot piatra prelucrată manual. Meseria am deprins-o de la meşterii italieni care au lucrat la biserica din centru, Catedrala Munţilor. Eu sunt numai distribuitor de piatră acum. Avem mijlocul nostru de transort. Dar, pe internet, ne înţelegem şi asupra modului cum expediem marfa… ” L-am întrebat de accentul ardelenesc…”Nu ştiu, părinţii mei vorbesc aşa, de la ei am învăţat. Ne numim Gabor, probabil că e chemarea sângelui, a străbunilor din Ardeal.”
Un iscusit cioplitor în piatră, poate cel mai bun din Pipirig, este Florin Dorneanu, pe care l-am găsit ceva mai greu. Nu era acasă, ci la atelierul său de cioplit în piatră, undeva pe malul Ozanei. De departe, se vedeau mormanele de piatră, a fost un indiciu, ne-a ajutat să-l găsim mai uşor. A încercat să ne convingă că pentru sine, cioplitul în piatră este un hoby. Deşi face asta de aproape 20 de ani.
Ne-a spus de unde ia materia primă : „Este un loc anume, o carieră de piatră. E acolo suficientă gresie de cliva, noi îi zicem gresie de Pipirig. Aici o prelucrez „industrial” sau manual.” Ne-a demonstrat „pe viu” cum se face asta în atelier. Ne-a averizat de zgomotul asurzitor scos de „tăietorul de piatră”, de praful din jur. Apoi ne-a arătat produsele finite. Clienţii fideli sunt, în primul rând, bisericile şi mănăstrire din zonă şi din Nordul Moldovei. Apoi, ne-a mărturisit: „E meserie grea, dar cu multe satisfacţii. Sufleteşti şi financiare. La ctitorirea Catedralei Munţilor au lucrat pricepuţi meşteri italieni, de la care au învăţat meserie şi pipirigenii. Meserie pe care au transmis-o din generaţie în generaţie.”
La Pipirig se poate vorbi de o breaslă a pietrarilor şi cioplitorilor în piatră. O breaslă cu nume şi renume în zodă, mai nou şi în ţară. Are piatră muntele, meşteri cioplitori mai sunt, comezi să fie…
Tina CONDREA
