A fost un colaborator apropiat al arheologilor din București, creator de costume și măști pentru teatrul popular (Ursul, Irozi, Jieni etc.), culegător de folclor, creatorul unui muzeu de artă populară și etnografie în Târpești, creator de versuri pentru teatrul de amatori și creatorul unui roman autobiografic în versuri.
„Din tinerețe mi-au plăcut datinile și obiceiurile strămoșești. De aceea am făcut muzeul. Mi-am dat seama că numai păstrând tradiția putem dovedi că am existat ca popor. Și Iorga spunea că o națiune care nu-și păstrează istoria poate să dispară! Regret că tinerilor le e rușine cu portul nostru tradițional. Port național mai frumos ca în România nu există nicăieri. Și Apostolul Pavel îi povățuia pe credincioși să păstreze ce este bun. Ai noștri însă, în loc să țină ce-am avut noi, tezaur și bogății, se leapădă de ele. Tinerii au început să îmbrățișeze ce vine din străinătate. În schimb, străinii apreciază mai mult decât noi ce avem noi aici“, spunea meșterul nemțean.
Cel mai mare muzeu personal din România
Nicolae Popa s-a născut la data de 13 august 1919, în satul Târpești din comuna Petricani, urmând, între anii 1934-1938, Școala de cântăreți bisericești din Piatra Neamț, aflată, pe atunci, sub conducerea părintelui Constantin Matasă, fondatorul Muzeului de Istorie din Piatra Neamț. De mic copil, a învățat să confecționeze măști de Anul Nou, iar cu timpul, a început să sculpteze în lemn și gresie.
În anul 1937 face primele sondaje arheologice în satul Târpești. Se înscrie voluntar în armată în 1938 și ia parte la cel de al II-lea război mondial pentru ca în august 1944 să fie rănit și lăsat la vatră. A fost arestat și condamnat pe motive politice în perioada 1952-1957, din cauza apartenenței sale la Partidul Țărănesc și a faptului că a susținut rezistența împotriva comunismului bolșevic. Eliberat din închisoare, va fi consemnat cu domiciliu forțat în satul natal.
Între anii 1961-1965 se realizează primele săpături arheologice de amploare în satul Târpești, perioadă în care are loc și debutul lui Neculai Popa ca sculptor naiv. Din anul 1972, grupurile de turiști străini încep să viziteze casa creatorului din Târpești, admirând lucrările sale și obiectele tradiționale adunate în cadrul colecțiilor muzeului, organizat de el în localitate.
Primul muzeu a funcționat din 1964 până în 1976, în vechea clădire de serviciu a învățătorului satului, pe care Nicolae Popa a reparat-o și reamenajat-o pentru a putea adăposti colecția sa de obiecte. În anul 1976 este inaugurată o nouă clădire a colecțiilor muzeului.
Cel mai mare muzeu personal din România este format dintr-o casă veche și un pavilion special construit, care adăpostesc peste 3000 de exponate, începând de la ceramica Cucuteni și obiecte dacice, până la obiecte populare de lemn, ceramică, fier, bani, împletituri și straie din diferite perioade istorice aparținând mai multor popoare.
Lucrările lui Nicolae Popa, expuse în lumea întreagă
De-a lungul timpului, lucrări lui Nicolae Popa au fost expuse în mari orașe ale lumii, despre ele scriind Michel Fortin, Raymond Charles (prof. univ. dr. la Sorbona), Samuel Glotz, Sandra și Scott Windeart sau etnologul Romulus Vulcănescu. Meșterul Nicolae Popa a murit la 20 octombrie 2010, la vârsta de 91 de ani.
În 1967 a primit premiul special al UAP, un an mai târziu a obținut Meritul Cultural clasa I, iar în 1969 a luat Premiul I la expoziția republicană de artă popular, precum și o mențiune de onoare la Trienala Internațională de Artă Naivă de la Bratislava. În 1974 a câștigat Medalia de aur la expoziția republicană, iar în 1982 a primit Crucea de Onoare a Societății Franco-Britanice.
Lucrări publicate: „Cartea vieții mele“ – roman autobiografic în versuri (1996); „Din lumea văzută și nevăzută“ – cugetări, întâmplări și snoave – în proză (2002); „De la lume adunate – altfel de întâmplări, povestiri, glume și strigături“ – în versuri (2006).
De asemenea, Nicolae Popa a reunit cultura, valorile tradiționale locale și obiceiurile din viața obștii în care a trăit în lucrarea „Lumea satului – datini și obiceiuri pierdute“.
Irina NASTASIU