*Dacă angajații Statului ar lua măsurile prevăzute de lege în cazul copiilor scoși la cerșit la vârsta Grădiniței, numărul hoților și tâlharilor minori ar scădea semnificativ
La 3-4 ani e târât de mână de un frate mai mare sau de un părinte, la cerșit, prin parcările marilor magazine. Sau pe terase. La 10 ani are deja ochiul format și dacă ai lăsat sacoșa nesupravegheată pentru 5 secunde te-a scăpat de ea. Sau învață deja ”să te facă la buzunare”. La 12-13 ani nu mai are răbdare să fie victima neglijentă și deja folosește metode care presupun violența: smulge geanta, sau poșeta, sau lănțișorul ori telefonul…
Cinic dar adevărat: e evoluția firească pentru un copil lipsit de copilărie care a avut ghinionul inițial de a fi ”parașutat” de soartă într-o curte neprietenoasă.
Ce șanse are un astfel de boț de om care, în timp ce colegii de vârsta lui sunt la grădiniță, învață cântece și poezii, pictează, se întâlnesc chiar și cu amabilii polițiști de la Prevenire, stă în ploaie, vânt, ninsoare sau arșiță, cu mîna întinsă ca să facă planul! Niciuna! De mic învață că banul trebuie ”produs”. Prin orice mijloace. Nu are noțiunile clasice de ”bine” și ”rău”. El știe că e ”bine” să obțină bani pentru că altfel va fi de ”rău”: nu primește mâncare, e lăsat desculț, e și bătut!
El nu are cum să-și croiască trăirile în funcție de reperele valorice din cărțile de școală pentru că nu învață să buchisească acele cărți. Este învățat, constant și temeinic, să stea cu mâna întinsă, să ceară, să obțină.
Cazul episodului violent din sediul Poliției Municipiului Piatra Neamț a readus în prim-plan subiectul tâlharilor minori cărora legea nu are ce le face. Comentariile și opiniile (inclusiv pe site-ul ziarului, www.ziarulceahlaul.ro) sunt diverse și divergente. Opinia rațională și civilizată a anului 2014 cum că nu este permis să anchetezi, cu palme și șuturi, un minor care nici nu e asistat de tutore și avocat primește ricoșeul celor care spun ”așa nu se mai poate!”. De la scuza umană găsită polițistului care a avut un moment în care a clacat uman s-a ajuns la abordări fanatice, chiar fasciste (vedeți ce e pe facebook). ”Avocații” de ocazie ai ex-șefului Poliției Piatra Neamț cer maltrarea acestor tâlhari minori. Chiar exterminarea. Se și contrazic, cei care spun că ”trebuie puse bastoanele pe ei” cu cei care constată că acești copii sunt deja învățați cu bătaia.
”Dacă nu duc destui bani sunt bătuți de 10 ori mai mult decât la Poliție!”
Afirmația de mai sus a fost făcută de un cetățean care cunoaște, probabil, regulile de ”educație” din clanurile de cerșetori. Deci dacă Statul, prin instituțiile sale, nu reușește să intervină la cauză și, din când în când, din exces de zel, pe fond de nervi sau de stres, un polițist își descarcă furia pe acești delincvenți minori, de fapt, nu se rezolvă NIMIC. Două șuturi și trei palme primite de la un polițist zelos (sau ghionturi la coaste, sau bocanci pe tibie…) sunt fix pix pe lângă ”tocana” ce-i așteaptă pe minori dacă nu au primit în palmă banii pentru planul zilnic.
În urmă cu câțiva ani, încercând să explice că nu toți copiii cerșetori apelează la această practică pentru a avea ce mânca, un reprezentant al Direcției de Protecție a Copilului spunea: „Doar unii cerșesc de foame, mulți sunt scoși la cerșit, organizat. Deci nu au nevoie de protecția noastră…”. ”Dacă sunt scoși organizat nu înseamnă că sunt exploatați, că sunt folosiți în activități ilegale, deci ar avea nevoie cu atât mai mult de protecția și intervenția instituțiilor statului?”, a fost întrebarea care a urmat.
Răspunsul a fost tipic pentru mecanismele statului român: „Da, dar…”.
Acest “dar” se referă la dificultatea (dar nu imposibilitatea) rezolvării din fașă a unor astfel de probleme. Legislația de după 1990 prevede clar că, în situații excepționale, statul poate intervene cu soluții excepționale. ”Casa de copii nu e acasă!”, spune un slogan de rezonanță europeană. Dar casa de copii e de preferat unui destin fără copilărie, în care boțul de om are traiul unui câine în care dau toți cu piciorul. Trimis la cerșit, bătut, hăituit, exploatat, netrimis la școală, micul cerșetor nu are nicio șansă de evoluție – urmează perfecționarea în cariera de hoț, tâlhar, posibil criminal. Reperele morale rămân doar în zona procurării banilor prin orice metodă, prin dat în cap chiar.
Decât prea multe hârtii, mai bine mai mulți copii cerșetori
Povestea vieții copilei agresate în sediul Poliției (T.A.M. – conform comunicatului de la Direcția de Protecție a Copilului) este una clasică – rodul unei relații consensuale în care apoi, ambii părinți, au luat-o pe alt drum, ajunge (și practic și oficial) în îngrijirea unei bunici depășite de situație, care nu o poate stăpâni. La 14 ani este deja membră de vază a unei rețele de infractori minori periculoși. Situația e cunoscută de ani de zile. Protecția Copilului a făcut ședințe de consiliere. Rezultatul? Zero barat!
Se putea face mai mult? Da! Chiar dacă asta înseamna birocrație. Demersurile normale ar fi fost hârtii și anchete cu ștampile de la Poliție, Parchet, Direcția de Protecție a Copilului etc și, la final, instanța să fi decis preluarea acestui copil de către Stat. Da, acum e vorba de un copil nu doar cu probleme ci și cu multe victime la activ. Care a ajuns ca de la furturi să evolueze la tâlhării și chiar să asiste (să participe?) la crime. Dacă toate aceste instituții care organizează niște mândrețe de simpozioane în care se vorbește despre protejarea copilului aflat în dificultate ar fi intervenit la timp, dincolo de șansa de salvare a unui suflet rătăcit oare nu am fi vorbit astăzi de mai puține victime?
Promoții de ”T.A.M.”
Numele de cod ”T.A.M.” este doar pentru unul din zecile de copii, acum de grădiniță, care cerșesc pe străzile orașelor din județ, de loc din Neamț. Dincolo de posibile răutăți care ar putea fi emise legate de un domeniu de investigat (copii cu probleme, decăderea din drepturi a unor părinți, predarea de către onstanță a acestor copii instituțiilor specializate etc) la care folclorul urban nu leagă tentația șpăgii, oficial, la nivelul județului, funcționează o Comisie de Protecție a Copilului, ticsită de multispecialiști. Această Comisie ar fi trebuit să aibă grijă ca ”T.A.M.” să nu ajungă de la Grădinița Cerșitului la Liceul de Tâlhărie.
Azi, datorită gestului impusiv al unui polițist cu funcție vorbim de cazul ”T.A.M.”. În stradă nu numai că sunt alte zeci de ”T.A.M.”-uri ci, sub îngăduința și neimplicarea autorităților, se ”șlefuiesc” noi și noi generații de mici cerșetori împinși spre furt și tâlhărie. Îi vedeți zi de zi – monitorizați de ”peștii” de cerșetori”, despre care se spune că-și beau cafeaua cu unii polițiști sau funcționari – în parcările de la Kaufland, Lidl, Mall Galeria, Unic, Petrodava etc. Numai Comisia specială nu-i vede…
Daniel VINCA
Intotdeauna se merge pe simplitate. Este mai usor pentru cei de la Protectia Copilului sa ia un copil din sanul familiei in cazul unor accidente casnice decat sa ia acesti copii infractori violenti de pe strazi.
de fiecare data cei ce se ocupa de protectia minorilor o dau in bara ; sunt pe posturi persone fara pregatire , fara preocupare reala a trata cazurile in speta , ignorand etica cu buna stiinta , mananca painea statului de pomana , sunt total dezinteresati , etc , cand se ivesc cazuri de minori infractori si sunt intrebati , o scalda ca e laie sau balaie , ei sunt curati ca lacrima!!!pacat , asa ne trebuie , nu stim sa cernem sita atunci cand avem ocazia !!!!