*patru generații i-au cântat „mulți ani trăiască!”
Fix 100 de ani, bătuți pe muchie, a împlinit Anica Simion din Podoleni, în ziua de vineri, 7 iunie. Soțul a plecat la cele veșnice în urmă cu 41 de ani, din cei 5 copii îi mai trăiesc doar 4, dar vineri după amiaza curtea în care se află trei case (cea bătrânească, a unei fete și a unei nepoate) au fost neîncăpătoare pentru neamurile venite să-i cânte „La mulți ani!”.
Calculul hârtiei spune cam așa: 4 copii, 15 nepoți, 25 de strănepoți și (deocamdată!) 4 străstrănepoți. Nu au ajuns chiar toți, că unii muncesc prin cele țări străine dar la cifrele de mai sus adăugați soțiile sau soții copiilor, nepoților și unor strănepoți și aveți un tablou complet al reuniunii care a adunat în bătătură la „mamaia Anica” patru generații.
Cel mai mare copil al Anicăi Simion este fata de 75 de ani (măritată la Zănești) iar cel mai mic strănepot are abia câteva luni. Prezent și el la eveniment, primarul de Podoleni, Cristian Croitoru, remarca hâtru că „Eu m-aș încadra la categoria nepoți. De fapt, chiar am copilărit cu nepoții mamaiei Anica, cu ei am crescut, cu ei am făcut naveta s-au ne-am întâlnit la nunți sau alte evenimente din viața comunității”.
Cum e pentru Anica Simion viața la 100 de ani? „Mulțumim lui Dumnezeu. Nu prea mai aude ca lumea dar vorbește și e coerentă în gândire. Mereu ne întreabă de fiecare nepot și de cei mai mici, mai ales de cei care sunt plecați și nu prea ajung pe aici. Și cu mișcarea stă bine chiar dacă nu mai e ca altădată. Se spală singură, își face singură patul și mai deretică prin odaie, la toaletă merge tot singură. Și la vârsta asta, ea nu este pentru noi o povară ba, dimpotrivă, o bucurie lăsată de Dumnezeu”, spune nepoata care are casa în aceeași curte cu ea și care, conform tradiției, moștenește și averea și responsabilitățile.
La momentul festiv al cântării „mulți ani trăiască” și al aprinderii artificiilor din tort, mamaia Anica și-a făcut o cruce largă. „Nu, nu s-a speriat de artificii ci îi mulțumește lui Dumnezeu că ne are pe toți lângă ea”, spune nepoata. Pentru poze cu mamaia, nepoții și strănepoții și străstrănepoții s-au rânduit, că nu încăpeau toți odată în colțul de odaie.
Iar apoi au început a zbârnăi telefoanele; din București, din Brașov, din Italia, Spania sau Germania, de unde vremurile i-au împrăștiat pe unii ca să câștige o pâine. Bucurie, plânsete și „pupați-o pe mamaia din partea noastră”, de n și n ori.
Anica Simion este, după cum spune primarul Croitoru, cel mai vârstnic locuitor din Podoleni: „Dar mai am două doamne care ajung în curând la aceeași vârstă. Una – peste un an, cealaltă – peste trei. Și uite că se confirmă că speranța de viață la bărbați e mai redusă. Abia peste cinci ani ar implini un bărbat din comună suta!”.
Cu un ochi la larma din curte și cu o ureche la spusele primarului, unul mai hâtru îl completează: „Păi, domn’ primar, cu trei-patru familii din astea numeroase se pot câștiga alegerile…”
D. VINCA
