* Motto: „Tu nu ești creat pentru pământ, ci pentru cer. După ostenelile și grijile vieții, ridică-te sus cu mintea și cu inima, revarsă-ți înaintea lui Dumnezeu sufletul în rugăciuni și mulțumiri. Roagă-te! Aceasta este datoria ta, slava ta, fericirea ta. De la muncă, treci la rugăciune, de la rugăciune la muncă! Roagă-te și muncește! începe și sfârșește-ți ziua cu Dumnezeu“ – Părintele Arsenie Boca (1910-1989)
Recitindu-l pe Eminescu am trăit nu numai o întoarcere vibrantă în universul operei eminesciene, dar și un moment de renaștere a speranței în soarta nației noastre atât de greu încercată în acești ani. Papa Ioan Paul al II-lea, pe numele de mirean Karoly Wojtila, primul papă fără origini italiene, originar din sud-estul Poloniei, a recitat, pentru mulțimea adunată în Piața San Pietro din fața palatului de la Vatican, ceea ce Sfinția sa a denumit „cea mai frumoasă rugăciune“, „Rugăciunea“ lui Mihail Eminescu. Înaltul Prelat a recitat poezia în limba română, limbă cunoscută de dânsul din comunitatea în care s-a născut în partea de sud-est a Poloniei, o zonă în care a există și în prezent mici comunități românești.
În 1990 Papa a făcut o istorică vizită în România prilej cu care, în curată pronunție românească, își afirmă iubirea lui pentru țara pe care a denumit-o „grădina Maicii Domnului“: „Cu profundă emoție am sărutat pământul, recunoscător înainte de toate lui Dumnezeu, care, în prevăzătoarea Sa bunăvoință, mi-a hărăzit să văd realizat acest gând“. Reamintirea acestei vizite a fost declanșată recitindu-l pe Eminescu în aceste zile când, doar peste câteva zile, va avea loc una dintre marile sărbători din calendarul creștin: Adormirea Maicii Domnului, zi în care se celebrează și Sfânta Maria. Maria, Maica Domnului care, pentru marele poet, exprimând caracteristicile fundamentale ale sufletului românesc, este „Luceafărul mărilor“, „Regină peste îngeri“ și „Lumină dulce, clară“. Acestei ființe i se adresează și i se închină românul: „Noi ce din mila Sfântului/ Facem umbră pământului,/ Rugându-ne ‘ndurărilor,/ Luceafărului mărilor“.
Nici spațiul, nici timpul nu pot opri pe Maica Domnului să fie pretutindeni în har mângâind pe cei care îi cer ajutorul: „Îngenunchem rugându-te:/ Înalță-ne, ne mântuie/ Din valul ce ne bântuie./ Fii scut de întărire/ Și zid de mântuire“.
Românul, prin glasul poetului cere, cu modestia și respectul ancestral ce-l caracterizează, ca Maria să vegheze viața și destinul acestui popor: „Privirea-ți adorată/Asupră-ne coboară,/ O, Maică Preacurată/ Și pururea fecioară, Marie!“
Mulți Ani tuturor celor care poartă numele Maicii Domnului, Maria!
C.H. ALUPULUI RUS