V-aţi pus vreodată întrebarea “Cine sunt eu”?
Dacă da, ce răspunsuri a-ţi găsit?
Există numeroase studii care arată că individul are capacitatea de a cunoaşte lumea într-un mod acurat, lipsit de orice distorsiune de natură subiectivă. De asemenea, cercetătorii demonstrează că există persoane care pot vedea propriul EU şi lumea înconjurătoare într-o lumină mult mai favorabilă decât se poate observa în realitate.
Ei bine, atunci când ne punem această întrebare facem trimitere la toate structurile noastre cognitive, afective şi conative .
Răspunsul nostru la întrebarea “cine sunt eu?” poate fi subdivizat în 3 categorii distincte, şi anume: atributele fizice (sunt înalt, brunet), identităţile sociale (aspect redat de grupul social din care facem parte, sunt student, manager, medic), şi identitățile personale (când ne referim la trăsăturile percepute ale persoanei: sunt nerăbdător, sunt curios; la abilităţile şi talentele percepute: sunt un excelent specialist în resurse umane, handbalist; şi la atitudinile, valorile şi interesele pe care le promovăm: sunt iubitor de muzică clasică . Toate aceste caracteristici ale individului formează conţinutul eului său conceptual de sine.
Dacă avem în atenţie toate aspectele redate mai sus, putem spune că eul reflectă percepţiile subiective ale individului, care nu sunt totdeauna aceleaşi cu percepţiile obiective.
De pildă, imaginea unui individ despe propriul eu poate să nu corespundă eului real, definit de criterii normative (de exemplu, un student cu note excelente se poate vedea pe sine ca lipsit de inteligență – un bun informatician se poate vedea ca fiind foarte timid sau un individ care pretinde că este amabil şi rafinat să fie văzut de ceilalţi grosolan – aceste exemple reliefează cel mai bine diferenţa dintre eul perceput al persoanei şi eul real).
Perspectivele teoretice asupra cunoaşterii de sine susţin că indivizii trebuie să aibă percepţii acurate despre ei înşişi, şi nicidecum să acţioneze sub impulsul orientărilor subiective, a aspiraţiilor şi dorinţelor individuale.
În zilele noastre există credinţe conform cărora autocunoaşterea acurată este vitală pentru funcţionarea socială optimă a persoanei. De pildă, psihologul Jahoda a definit o persoană sănătoasă mental ca fiind una capabilă să perceapă eul aşa cum este în realitate.
Potrivit lui Maslow, indivizii sănătoşi sunt cei capabili să se accepte aşa cum sunt, fără discrepanțe între eul ideal şi cel real. Prin urmare, percepţiile corecte asupra eului sunt necesare pentru o bună funcţionare a procesului asupra cunoașterii de sine.
Alexandra GÎRBEA
