Sunt goale. Nu au decât vopseaua pe ele. Au fost “dezbrăcate”, de cîţiva ani, şi au rămas aşa, fără nicio “textilă” pe ele, în soare sau vânt, în ploaie sau grindină.
E vorba de 4 din cele 6 catarge verzui şi lungi din faţa Teatrului Tineretului. În limbaj tehnic, acolo sunt două baterii a câte trei catarge. În fiecare baterie, unul din suporţi e ocupat de un steag (sau flamură, sau banner) care face trimitere la „Teatrul Tineretului – Tinereţe fără bătrâneţe”. Dar celelalte două din fiecare set (vezi foto) sunt nefolosite.
Nu au fost aşa dintotdeauna. Nu punem mâna în foc dar, înainte de începerea lucrărilor de la teatru, parcă erau nişte flamuri cu reclama la o cunoscută marcă de bere italiană. Sau reclama aceea nu era acolo ci pe avizier, lângă afişele cu piesele din program?
Mai puţin contează acum cum făcea un teatru susţinut de la bugetul public (mai exact, de către Consiliul Judeţean) reclamă la bere. Poate era şi un contract de publicitate în favoarea evidentă a instituţiei de cultură.
Cert e că imaginea cu un catarg folosit şi două ba nu e deloc artistică. Şi la ce specialişti sunt în această instituţie, ar putea găsi o destinaţie utilă acestor suportori, dacă tot sunt în faţa teatrului.
Până la vreo idee cu miez, nu ar da rău nici două steaguri ale României. Sau unul al României şi unul UE. Sau orice variantă.
E chiar de mirare cum în zelul manifestat în ultimii ani, de a tot inventaria problemele reale sau închipuite generate de lucrările de investiţii cu finanţări capacitate de autoritatea locală şi judeţeană, responsabilii din Teatru care au clamat de atâtea ori grija lor pentru această instituţie nu au văzut şi catargele seduse şi abandonate. Sau poate urmează să fie decor pentru vreo piesă montată în viitor, care să facă trimitere la „Dintre sute de catarge, care lasă…”.
Daniel VINCA
