Dacă e să analizăm sloganurile competitorilor care, în grade diferite, contează în actuala campanie pentru prezidențiale, aș observa că, așa cum este și firesc, acestea individualizează candidații.
„Președintele care unește”, sloganul sub care a intrat în cursa prezidențială premierul Victor Ponta, este unul bun, de este să fie raportat la „anti-băsismul” pe care l-a asumat ca unic program politic. În această optică discursivă, potrivit căreia Traian Băsescu ar fi dezbinat societatea românească, sloganul lui Ponta revendică o anumită coerență. Pe de altă parte, însă, el riscă să se adreseze în mai mare măsură deja-convinșilor, decât electoratului volatil (cel care-și schimbă opțiunile în timpul campaniei sau între tururile de scrutin) ori celui nehotărât. Or, Victor Ponta tocmai din aceste zone are mai multă nevoie de voturi. E-adevărat, sloganul are la bază unul dintre miturile politice fundamentale pentru imaginarul nostru colectiv, cel al unității. Sub promisa „unitate”, însă, s-ar putea ascunde foarte bine, precum sub „liniștea noastră” promisă altădată de Ion Iliescu, rapacitatea baronilor PSD, înfometați teribil după atâția ani de opoziție.
Sloganul candidatului ACL Klaus Iohannis, „România lucrului bine făcut” este perfect „croit”, aș spune, pe profilul acestui competitor. Însoțit de adjuvantul „Fapte, nu vorbărie”, sloganul primarului Sibiului încearcă să echilibreze cunoscuta lipsă de expresie oratorică a acestuia. Totodată, el trimite, la rându-i, spre un element mitologico-politic, cel al modernizării societății românești, începând din a doua parte a secolului al XIX-lea, grație unei dinastii regale de proveniență germană. Nu știu dacă membrii echipei de campanie a lui Klaus Iohannis au citit volumul „Tratat despre lucrul bine făcut”, semnat de gânditorul polonez Tadeusz Kotarbinski, însă cred că au intuit corect că în țara fușerelii, a lenei ancestrale, de proveniență orientală, a șmecheriei dâmbovițene și a zicerii „lasă, dom’le, că merge-așa!”, un slogan de acest tip ar putea avea efecte revoluționare. Sau nu, pentru că și această variantă este, desigur, posibilă.
„Comepetent și bun român”, sloganul ales de candidatul Teodor Meleșcanu, urmărește să inducă alegătorilor opțiunea pentru un posibil președinte care „știe ce face”, echilibrat, și care s-a dovedit, pe deasupra, „bun român” ca șef al serviciului de informații externe. Sintagma ce închide sloganul a fost susținută și teoretizată, în spațiul public al României interbelice, de către speculantul ideatic Nae Ionescu, ideologul fasciștilor legionari. Potrivit lui, greco-catolicii ori cei de altă etnie pot fi, ca cetățeni, „buni români”, însă nu vor fi niciodată „cu adevărat” români. Nicio legătură, sunt convins, între sloganul lui Teodor Meleșcanu și această idioțenie specifică naționalismului tribal.
Avem, în această campanie, și doi candidați femei: Elena Udrea și Monica Macovei. Constat că, în alegerea sloganului, fiecare dintre cele două doamne au mizat pe ceea ce consideră că le reprezintă mai bine. Astfel, Elena Udrea a riscat, prin trimiteri discursive de genul „Bună pentru investiții” sau „Bună pentru România”, pe care le însoțește cu imaginea unei senzualități discutabile, să meargă până la limita vulgarității, ceea ce o poate descalifica, dincolo de faptul că nu îi va aduce voturi. Pe de altă parte, optând pentru rima „Macovei, mai bună decât ei”, europarlamentarul Macovei promite o luptă cu sistemul, deși ea însăși a făcut carieră politică în cadrele aceluiași sistem. Dincolo de asta, inflexibilitatea sa proverbială și vizibilă din atitudinile publice de până în prezent o situează sub o zodie electorală de-a dreptul nefericită.
Un slogan exprimă, desigur, o imagine de etapă pentru politicianul care îl diseminează. Uneori, însă, el se poate potrivi caracterului candidatului ce-l utilizează. În baza analizei propusă aici, consider că, din acest punct de vedere, cea mai potrivită expresie discursivă de acest tip este cea care-i aparține lui Klaus Iohannis. Dacă va fi ca aceasta să și producă voturi în dreptul candidatului, rămâne, evident, de văzut.
Prof.univ.dr. Daniel Șandru