Cu o zi înainte de Ajunul Crăciunului, când prin vecini era forfotă mare şi gospodinele preparau bucate alese pentru sărbători, în căsuţa de pe deal trei copilaşi îşi imaginau cum ar fi dacă s-ar umple de bunătăţi masa lor, pe care stau stivuite câteva blide, lângă colţul de pâine rămas de la „ospăţul” cu cartofi.
Aşa i-am găsit pe Andrei Emilian, de 8 ani, Alexandru Marian, de 12 ani şi pe frăţiorul lor mai mic, Nicu, de nici trei ani, când am ajuns la ei, în Stăniţa, cu maşina plină cu alimente, jucării, hăinuţe şi încălţăminte donate de colectivul redacţional, în cadrul campaniei iniţiate de ziarul Ceahlăul, şi de alţi oameni cu suflet mare, care au înţeles că spiritul Crăciunului înseamnă a dărui, a fi mai bun. Mama celor mici era pe afară. Întindea a treia culme cu rufe. Aşa am găsito şi în urmă cu două luni, când am remarcat întâmplător căsuţa din chirpici de la răscruce de drumuri şi ne-am propus să fim Moş Crăciun pentru cei mici. Este o locuinţă cu două încăperi, în care vieţuiesc două familii. Într-una din camere îşi duc traiul sărman cei trei copilaşi împreună cu părinţii lor. Cosmina Roxana Damian are 31 de ani, provine dintr-o familie cu mulţi copii şi a crescut la Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă „Alexandru Roşca”. Soţul ei are 47 de ani, dar fiind la fel de sărac, nu a avut posibilitatea decât să ridice o căsuţă din chirpici, împreună cu unul din fraţi, şi-i mulţumeşte lui Dumnezeu că are o cămăruţă unde săşi crească cei trei copii. O încăpere micuţă, dar îngrijită. Două paturi, o masă şi o sobiţă cu plită, câteva carpete pe pereţi, pentru a opri frigul de afară şi o icoană sunt toată averea soţilor Damian. “Acum e bine, pentru că stăm numai cinci într-o cameră; în casa veche eram nevoiţi să ne înghesuim 15 oameni în două odăi”, ne spune bărbatul, cu ochii plecaţi. Împreună cu soţia, ne-a ajutat să luăm darurile din portbagajul maşinii şi să le ducem în casă, la copii. Saci cu cartofi, saci cu haine, jucării noi, încălţăminte nouă, căciuli noi, mănuşi noi, ghiozdane noi, ouă, carne congelată, fructe, legume, ulei, orez, pungi cu dulciuri, toate au fost aşezate pe jos, pe masă şi pe pat. Uimiţi şi fericiţi cum nu au mai fost de mult, copiii şi-au luat în mâini maşinuţele primite. Fiecare şi-a ales ce i-a plăcut mai mult: cel mare, Alexandru Marian, în vârstă de 12 anio maşină de poliţie cu telecomandă, mijlociul, Andrei, de 8 ani- un tanc, iar cel mic, Nicu, de aproape 3 ani-un autotren şi o jucărie din pluş, pe care a strâns-o la piept şi nu i-a mai dat drumul. Copiii şi-au desfătat papilele gustative cu dulciurile frumos ambulate şi apoi s-au jucat cu maşinuţele. “Vreau să mă fac doctor de animale” În timp ce îşi aşeza, cu grijă, maşina pe podea, ca să o dirijeze cu telecomanda, Alexandru Marian ne-a spus că este în clasa a V-a, că îi place istoria şi este pasionat de desen. Andrei este ceva mai vorbăreţ, dar foarte atent la tancul său, pe care pusese ochii frăţiorul mai mic. Nu vrea să i-l dea, pentru că i-ar strica singura lui jucărie. Se grăbeşte să pună într-o sacoşă tancul, câteva fructe şi o mână de dulciuri, apoi ne povesteşte despre pasiunea lui pentru limba română şi despre visul său de a ajunge… “doctor de animale”. Vede că nu râde nimeni de el şi ochii îi sclipesc de bucurie. Încă îi mai “cresc aripi” şi ar fi păcat să i le frângă cineva. Este sărac, dar ştie că nu este imposibil să ajungă “cineva”, chiar dacă familia nu are posibilităţi financiare. “Noi aşa le-am spus: şcoala este pe primul plan. Prima dată ei, şi după aia noi. Cât avem, lor le dăm. Nu au lipsit nicio zi de la şcoală. Le-am spus să îşi vadă de învăţătură, le-am luat şi dicţionare de limbi străine, au calculator printr-un program, de la şcoală. Le-am spus că o să scape de sărăcie dacă o să înveţe, o să aibă burse, pot ajunge oameni mari. Orice om speră, noi îi încurajăm”, spune tatăl copiilor, cu ochii în lacrimi. „Nu îi trimitem să cerşească, aşa cum fac alţii” Mama celor mici, o mână de femeie, menţine cămăruţa curată, copiii îngrijiţi şi sănătoşi. Face atât cât poate pentru ca nimeni să nu râdă de copii în sat. „Suntem săraci, dar nu mazaci sau cerşetori. Noi nu îi trimitem cu mâna întinsă pe la oameni, cum fac alţii. Se duce soţul şi munceşte cu ziua, a munci nu e o ruşine. Mai avem şi alocaţiile copiilor. Şi de la anu’, dacă dă Dumnezeu, de la Primărie ne face ajutor social. Domnul primar ne-a spus că ne ajută, că avem dreptul. Mai trebuie să strângem câteva documente, care costă şi acelea bani, cum ar fi analize în oraş. Dar o să facem tot ce trebuie. Deocamndată am primit ajutor pentru încălzire şi ne bucurăm enorm”, ne-a spus Cosmina Damian. Femeia a început, apoi, a despacheta bunurile aduse de noi şi ne-a mulţumit din toată inima pentru că acum au casa plină de tot ce le trebuie ca să se bucure de un Crăciun îmbelşugat. Alături de colectivul şi conducerea ziarului Ceahlăul au oferit daruri consistente I.F. Mihălcuţ Dorina Tupilaţi, administratorul SC Proiect Group SRL Piatra Neamţ, Zănoagă Marinel-administrator la SC Geo Proiect SRL, Denisa Lupei din Războieni, Andra Gavriliu din Piatra Neamţ, Daniel Oică din Piatra Neamţ, Marius Ionuţ Stan din Piatra Neamţ.