* Bulibaşa, care e şi preşedinte, nu se dă în lături de la crăpat şi cărat lemne
Prinşi între programele de emancipare pentru ”implementarea” cărora se foieşte o grămadă de lume bună în jurul lor şi tradiţiile pe care le păstrează cu sfinţenie, căldărarii de la Vânători se uită cu mare reţinere la oricine trece ”pragul” comunei. Am stat o zi printre ei, dar tot nu le-am dezlegat limbile, mai cu seamă în privinţa obiceiurilor pe care nu vor nicidecum să le dezvăluie. Nu era o zi oarecare! De la Codrea Lăcătuş, bulibașa lor, aflaseră, cu mic, cu mare, că sosesc oaspeți de seamă. Vin să vadă minunea de baie publică făcută special pentru ei, pe bani din Europa. Cu spălătorie și uscătorie, unde mașinile de spălat sunt strict împărţite: bărbați și femei. Că deh, cutuma bat-o vina! Cu nici un chip cămașa bărbatului nu trebuie spălată în aceeași apă, în aceeași…cuvă cu fusta femeii. Gresie și faianță peste tot, centrală termică, că, pe timp de iarnă, e nevoie de căldură la duș ori la spălat de rufe. Ca totul să fie cât mai îmbietor, odată la două săptămâni, timp de 4 luni, după cum ”dictează” proiectul, primesc și tot ce au nevoie pentru o baie ca-n ”lumea bună”: săpun, șampon, balsam de păr, prosoape, unghieră, creme, tampoane pentru femei, cremă de ras și after shave . Fie și numai de dragul pungii și tot te apucă cheful de-o baie… Nu şi pe unele pirande! Mai cu seamă cele mai tinere, proaspăt măritate. Ele n-au voie la duşuri, atâta vreme cât nevasta bulibaşei e cu ochii în patru. Consoarta bulibaşei tot încearcă din răsputeri să le convingă să nu facă duş la baia publică, nu se cuvine, ar fi un „afront”! Clădirea băii este la câteva zeci de metri de casa bulibaşei…
Ne-am făcut apariția cu mult înainte ca ”evenimentul” să înceapă. În comunitatea de romi UMTF din comuna Vînători-Neamț nici țipenie de om. Apropo, UMTF nu e vreun nume de cod! Locul în care s-a aciuat acești căldărarii tradiționali este situat în preajma unei foste Unități de Mecanizare și Transport Forestier.
Când am ajuns, era o liniște totală, iar casele păreau părăsite de ceva vreme. Din când în când, o pisică zgribulită mieuna de mama focului, ”stimulată” de un câine. Care nici că ar fi vrut s-o lase în pace, dar nici rău nu i-ar fi făcut. Ca-n joaca de-a …câinele și pisica. Apoi și-au făcut apariția în peisaj doi godaci dolofani, mai mult negri decât albi, că abia ieșiseră și ei din baia lor…de nămol. Alegau nestingheriți, pentru că, se știe, casele romilor nu sunt împrejmuite de garduri. Dacă se întâmplă cumva să facă cineva vara gard, lemnele se usucă numai bine ca să ardă cu spor iarna, în sobă.
La obiectivul ce urma a fi oficial inaugurat, se desăvârșeau ultimele pregătiri. Mediatoarele sanitare Carmen Elena Andrei şi Ionela Ion verificau ca totul să fie în regulă. La tot pasul erau secondate de bulibaşa Codrea Lăcătuş. Că deh, a pus şi el umărul la ”implementarea proiectului”. E președintele Grupului de inițiativă, de unde au ”izvorât” banii europeni de baie. Dar asta nu-l împiedică să crape lemne şi să le care la centrală. Bulibaşa e amabil, dar foarte scump la vorbă. Căldărarii tradiționali, în general, nu suflă o vorbă despre tradițiile lor foarte stricte. Ne-am apropiat de o pirandă, care tot îşi făcea de treabă prin preajma bulibaşei. Mai târziu am aflat că este soţia lui. Am riscat şi am întrebat. Imediat a şi iuţit datul cu mătura pe o alee a băii comunale, până a dispărut …
Printr-un alt progam, finanțat de Fundația Soros, au fost construite 5 case. Cu câte două camere, bucătărie și baie, complet mobilate. Dar încă nelocuite. Deşi romii nu recunosc asta. Realitatea îi contrazice, pentru că se vede de la o poștă că acolo n-a locuit vreodată picior de rom. Totul e neatins, darămite folosit!
* Criza i-a întors înapoi
Carmen Elena Andrei este mediator sanitar. De etnie romă. Dar din altă „breaslă”, nu-i de acelaş „neam” cu căldărarii tradiţionali din zona UMTF- Vînători. Lucrează de mai mulţi ani cu comunităţile de romi din Humuleşti, Vînători, Răuceşti şi Crăcăoani, colaborează şi cu organizaţii internaţionale de profil. Impreună cu Ionela Ion e implicată în viaţa romilor de aici. Carmen se ocupă de adulţi, Ionela de puradei. Au şi activităţi comune pe care le ţin la baia publică, dar merg şi prin casele romilor. Pentru Ionela e mai greu, nu se prea înţelege cu puradeii. Ei nu ştiu…româneşte. Asta până pe la 6-7 ani. Şi mai vrem să-i ducem la grădiniţă! Adesea îi sare în ajutor Carmen, ea a reuşit să le înveţe limba, dialectul lor fiind diferit de cel al etniei din care provine ea.
Prima întâlnire cu romii de la UMTF nu a fost una prea plăcută nici pentru Carmen, deşi e de-a lor: „Prima dată, am ajuns aici toamna târziu. Am venit cu bulibaşa din Humuleşti, cu maşina lui. Codrea Lăcătuş, bulibaşa de la UMTF nu era acasă, ca să ne primească. M-a îngrozit ce am văzut, bărbaţii erau dezbrăcaţi până la brâu, deşi afară era foarte frig. Multe femei cu copii în braţe, cu puţine haine pe ei. A doua oară am venit cu soţul meu, mi-a fost teamă să vin singură. Pe atunci eram cu o organizaţie internaţională, în cadrul unui program de eradicare a tuberculozei. Dacă la început m-am îndoit că voi reuşi să lucrez cu ei, acum ne înţelegem fosrte bine, e comunitatea mea de suflet. La Vînători sunt 3 comunităţi de romi, două de căldărari tradiţionali şi una de lingurari. Cea de-a doua s-a desprins de „comunitatea mamă”, căldărarii de la UMTF. Aici a rămas nucleul dur, unde se respectă cu stricteţe cutumele vechi. La ceilalţi căldărari e altfel, sunt mai deschişi, îşi dau copii la şcoală. O vreme a fost mai bine şi pentru romii de la UMTF, dar, după 2009, cu venirea crizei, lucrurile s-au înrăutăţit şi pentru ei. Au revenit la apucăturile urâte, a crescut delicvenţa, cerşitul, abandonul şcolar. S-au întors la obiceiurile străvechi, la cutumele lor severe, o frână în calea emancipării. Într-o vreme această comunitate era foarte închisă, nimeni intra în zona caselor lor, nici măcar poliţia”.
* Gura lumii-i slobodă, a romilor … ferecată
Despre romi în general, dar mai cu seamă despre căldărarii tradiționali din Vînători, se spun multe . Poate că sunt doar legende, poate că nu. Gura lumii e slobodă, a romilor …ferecată!
Multe se spun despre pirande și fustele lor mult colorate și… ”fermecate”. Se zice că dacă își flutură fustele printre straturile de ceapă, automat, ceapa devine spurcată și n-o mai mănâncă nimeni. Cel mai grav e dacă piranda se urcă în pod, tot fusta fiind sursa de ”spurcăciune” și pentru casă, care musai trebuie părăsită, nimeni nu ar mai avea voie să locuiască în ea. Apoi dacă arunci o vorbă de duh, o înjurătură, porcului din bătătură, imediat ai spurcat și godacul. Biata necuvântătoare nici nu știe că a scăpat de frica Ignatului…
