Politicienii promit, amărâții trag nădejde
*”Ar fi fost bine să mai apară ceva locuri de muncă, dar noi suntem prea mici, ce să facem?”, spune cu amărăciune viceprimarul Vasile Rotaru
*”Eu mi-am luat gândul de mult. La cîțiva ani, tot se promite cu depozitul ăsta, dar rezultatul e, de atâta timp, zero”, mai spune edilul
În vremuri în care se dărâmă și ce funcționează, nu mai miră pe nimeni că investiții anunțate cu tam-tam se finalizează, real, cu un mare fâs. Oficial, și proiectul privind realizarea unui depozit de gaze naturale la Mărgineni a decedat. Din nou, ca de atâtea ori în care deja, de la oficialități județene până la edili locali, mizând pe vorbele frumoase ale mai-marilor de la București, visau deja cu ochii deschiși la investiții, locuri de muncă, dezvoltare etc.
În urmă cu două zile, unul dintre directorii Romgaz România a confirmat oficial că dorita investiție de la Mărgineni nu mai respiră nici măcar la modul teoretic. Anunțat ultima oară ca făcând parte dintr-un memorandum Romgaz – Gazprom (asumat de statul român și cel rus), depozitul din comuna nemțeană a răposat din nou, odată cu acest parteneriat care a expirat și a cărui prelungire nu mai este dorită de partea rusă.
Întrebat care mai este stadiul proiectului privind construcţia unui depozit uriaş de gaze la Mărgineni, judeţul Neamţ, în colaborare cu Gazprom, Rotar a răspuns: „Nu mai există niciun memorandum cu Gazprom, a fost încheiat pe un an, apoi prelungit cu un an şi terminat. Pentru orice proiect în colaborare e nevoie de două părţi, dar între timp Gazprom şi-a schimbat strategia“.
În iunie 2009, Romgaz şi Gazprom au semnat un memorandum privind înfiinţarea unei companii mixte care să implementeze mai multe proiecte comune, precum construirea unor depozite de gaze şi a unor centrale de producere a energiei în cogenerare, adică energie electrică şi termică simultan. Cele două companii vorbeau atunci de depozite de înmagazinare a gazelor cu o capacitate de 5-6 miliarde de metri cubi pe teritoriul României, ceea ce ar fi însemnat de două ori mai mult decât capacitatea actuală de stocare a depozitelor pe care le are Romgaz.
Depozit natural unicat
Doar depozitul de la Mărgineni ar fi urmat să aibă o capacitate de 2 miliarde de metri cubi. Depozitele erau necesare în ideea în care gazoductul South Stream urma să treacă prin România, idee vehiculată atunci de către ministrul Videanu. Parteneriatul viza şi încheierea de contracte directe dintre Romgaz şi Gazprom pentru furnizarea de gaze. În prezent, România achiziţionează gaze ruseşti prin doi intermediari: Wintershall şi Imex Oil.
Edilii din Mărgineni au aflat de la reporterul ziarului Ceahlăul faptul că, iarăși, proiectul respective va rămâne (pentru nu se știe câtă vreme) agățat în cui. “Iar nu se mai face? Nimic nou. Dar ce, credeți că pe noi ne întreabă cineva sau ne anunță când e vorba de comuna noastră? Da de unde, mai vedem și noi prin ziare sau la televizor… Eu mi-am luat de mult gândul de la această posibilă investiție. Da, ar fi fost frumos, ar fi însemnat dezvoltare pentru zona noastră, locuri de muncă. Dar eu m-am lămurit. Aud povestea asta de când eram copil. Acum am 46 de ani și tot nu s-a întâmplat nimic. Mai mult, prin 2000, când am intrat eu în Primărie, iar ne-au tot venit vești din astea frumoase. Și tot așa, la doi-trei ani, auzim cum se laudă unii ce depozit va fi aici. Dar rezultate, ioc!”, a declarat Vasile Rotariu, viceprimarul comunei Mărgineni.
Pentru cei mai puțin familiarizați cu subiectul, ar fi vorba de o uriașă pungă de “gol” aflată în subsolul acestei comune, pungă care ar putea fi folosită ca pentru stocarea substanțelor aflate în stare gazoasă. Spre deosebire de alte “cămări” similar, de dimensiuni comparabile din țară, cea de la Mărgineni are un grad foarte mare de impermeabilitate, fapt care ar însemna asumarea unor pierderi foarte mici. Caracteristicile acestui veritabil depozit natural au fost analizate și confirmate , de-a lungul timpul, atât de specialiști români cât și de omologii lor ruși care au stabilit că acesta este ideal pentru depozitarea pe timp de vară și furnizarea din stoc pe timpul sezonului rece.
Pentru o comună cum este Mărgineni, în care majoritatea dintre puținele firme existente sunt fie din domeniul agricol, fie din cel commercial (câteva magazine și cârciumi sătești), o asemenea investiție e un vis foarte frumos. Dincolo de locurile de muncă directe care ar apărea (și la care localnicii ar avea acces și datorită facilităților de transport), ar avea de câștigat imediat și administrația locală (autorizări, taxe, impozite etc). Mai mult, dezvoltarea economică pe orizontală ar însemna un al doilea suflu economic, în paralel cu investiția propriu-zisă apărând nișa pentru piața serviciilor (transport, furnizori de materii și material etc). Din păcate, însă, vorba viceprimarului de la Mărgineni: ”Ar fi fost nu frumos ci foarte frumos. Dar nu e…”
Daniel VINCA